Omule în suferință

Omule în suferință ce pe cale greu pășești,
Duci tu astăzi o povară, ce te-apleacă și privești,
Înspre un pământ ce ție, ajutor nu va putea,
Să-ți aducă... ajutorul este sus... în mâna Sa.

Calci agale... cu o teamă, de o vreme ce-ți stă-n față,
Pierzi ușor pe drum credința, omule ce treci prin viață,
Greul îți închide ochii, ca în el să nu privești,
Omule spre-a ta salvare, ce-i în slăvile cerești.

Poposești adesea astăzi, pe al mântuirii drum,
Obosit îți este pasul, gura care tace-acum,
Mâinile îți sunt azi ție coborâte... obosite,
Mădularele pe cale-ți sunt așa slăbănogite.

Deznădejdea te cuprinde, și te îndoiești ușor,
Închizi aripile tale, te oprești încet din zbor,
Spui că nu mai ai putere, spui că-n luptă ești învins,
Spui că norii și furtuna, sunt cele care te-au stins.

Te oprești de ești în vale, căci răbdarea ai lăsat,
Să te părăsească-n timpul, greu ce-l ai tu de urmat,
Spui că cerul și-a-nchis poarta, că tu strigi dar auzit,
Nu ești omule în viață, și mai spui... sunt părăsit.

Dar din cer spre tine astăzi, se coboară un cuvânt,
Chiar din gura Celui care ceru-ntreg dar și-un pământ,
Stăpânește, căci El este Dumnezeul tuturor,
Și a celor care urcă, dar și celor ce cobor.

El deschide-ntruna cerul, pentru cel ce obosește,
Pe acel în deznădejde, îl ridică... îi vorbește,
Astăzi vrea și pentru tine, să coboare să-ți vorbească,
Omule căci te iubește, cu-o iubire doar cerească.

Strigă astăzi către tine, să privești numai în sus,
Chiar acum... căci îți vorbește-un Împărat... El e Isus,
Să-ți întinzi spre El azi mâna, ție-ți spune căci ar vrea,
Să te-atingă... să te umple astăzi cu puterea Sa.

Să-ți ridice-a ta povară, ce o duci atât de greu,
Astăzi vrea Cel ce-ți vorbește, preamăritul Dumnezeu,
Las-o jos la poala crucii, să o ducă doar El poate,
Nu te-ascunde, El te vede și în zi și-n ceas de noapte.

Să-ntăreasc-a ta credință, vrea pe drumul vieții tale,
Azi coboară lângă tine, chiar de ești oprit în vale,
El cărarea îți deschide, tu din nou ca să pornești,
Omule doar prin credință, valea să n-o ocolești.

Să te-arunci pe-a Sale brate, care astăzi înspre tine,
Și le-a-ntins Acel ce-n dată, omule pe-un nor revine,
Ia-ți avânt spre El în grabă, chiar de ești tu obosit,
Te va prinde Salvatorul, Cel ce astăzi ți-a vorbit.