Omule grăbit prin lume

Omule grăbit prin lume,
Înspre ce tu te grăbești,
Oboseala-ți este mare,
Dar cu ce te obosești?

Inima în piept ce-ți bate,
Pentru cine bate ea? ,
Omule trecut prin viață,
Îți știi rostul tău? ... sau ba.

Fapte faci... dar pentru cine? ,
Omule prin vremi trecut,
Doar acele ce-s de bine,
Ți-e Domnul ți-a cerut.

Oare ești în ascultare? ,
Oare tu azi împlinești? ,
Cele prin cuvânt cerute,
Sau poate nici nu-l citești.

Vremea trece... ia aminte,
Clipele sunt ca în zbor,
Ești sătul... nu ai nici sete,
Care este-al tău izvor.

Căci în cartea sfântă spune,
Fericit acel va fi,
Ce-i sărac în duh... și iată,
Cerul îl va moșteni.

Ochiul tu deschide bine,
Dar pe tine-a te vedea,
Nu ce are în grădină,
Al tău frate... sora ta.

În a ta să fie soare,
Dar și tu să fii... să dai,
O lumină căci lumină,
Ai primit și tu din Rai.

Nu mai sta în poposire,
Nici pe margine nu sta,
Doar pe mijloc este urma,
Care Domnul o lăsa.

Pas la pas cu amăgirea,
Să nu fii pe drumul tău,
Căci creștinului în față,
Îi stă-n toate Dumnezeu.

Azi mai ai un timp... o vreme,
Viața pentru-a-ți îndrepta,
Să nu vină preatârziul,
Omule în fața ta.

Ia aminte cele spuse,
Pregătește-te de zbor,
Ca să fii acea mireasă,
Înălțată pe un nor.
Amin