Omule dezamăgit

De-ai întinde astăzi mâna, omule dezamăgit,
De al vieții zbucium care, ascultându-l te-ai oprit,
Ai atinge poala care, este plină de putere,
De nădejde... vindecare chiar pentru orice durere.

De ți-ai ridica privirea, l-ai vedea pe Dumnezeu,
Cum te poartă-n a Sa mână, ție când îți este greu,
Ai vedea cum o solie, care este ea cerească,
O trimite ca pe tine, omule... să te păzească.

Dacă ți-ai trimite gândul, când îți este tulburat,
Lângă Cel care pe-o cruce, a murit crucificat,
Ai vedea că doar la Domnul, ar putea gândul găsi,
Timpul plin care-i de pace, clipa când s-ar liniști.

De-ai mai face-un pas în față, viața ta ți s-ar schimba,
Ai fi mult... mult mai aproape, de Împărăția Sa,
Dar tu omule în grab-o hotărâre ai luat,
Să te-așezi spunând că Domnul, El de tine a uitat.

Ooo... ascultă, șoapta care astăzi tu ai auzit,
Că în viață tu ești singur, un uitat, un părăsit,
Este-o șoaptă ce-i venită, din adâncu-ntunecat,
Dar să știi... ce azi îți spune, nu este adevărat.

Te trezește-n miez de noapte, la ureche îți șoptește,
Că ești singur și că nimeni, omule nu te iubește,
Dar ascultă... tulburarea, nu e de la Dumnezeu,
El e pace, El e milă, El e dragoste mereu.

El vre-o dată nu te lasă, omule ce ești trudit,
Căci ai fost, tu ești și astăzi, și mereu vei fi iubit,
Domnul a rămas acelaș, este El de neschimbat,
Cu-o iubire fără margini, te iubește ne-ncetat.

Nu mai asculta ce-ți spune, cel ce tare el ar vrea,
Să te-ntorci în valea morții, omule... nu va putea,
El pe tine să te ducă, de-ți ridici tu azi... acum,
Ochii tăi să-L chemi pe Domnul, să te-ajute azi pe drum.

El va coborâ îndată, căci El vede-orice privire,
Ce cu lacrimi e-ndreptată, numai înspre nemurire,
El nepăsător vre-o dată, nu a fost... nici nu va fi,
Tu pornește iar spre Domnul, El te-așteaptă zi de zi.