Omule

Omule tu care astăzi, rândurile le citești,
De ce-adesea pe cărare-nspre pământ oare privești? ,
De ce lași ca deznădejdea să apară-n viața ta,
Spune... unde ți-e credinta, ce-ai avut-o tu cândva.

De ce-ți este ție teamă, ochii să-i ridici acum,
Omule adesea-ți este, poposirea ta pe drum,
Adierea care-i lină, ea te clatină ușor,
Norul apărut pe ceruri, te oprește el din zbor.

De ce-ți este azi tăcută, gura și inima ta,
Numai cântă, nu mai strigă, cum odată ea striga,
Mult prea mare ți-e-ntristarea, și suspinul prea adânc,
Lupți cu gândurile tale, ce ți-au năvălit în gând.

De-ai citit până acuma, mai citește... vreau să-ți spun,
Zidurile care ție, pe al suferinței drum,
Azi ce-ți stau mereu în față, într-o zi vor dispărea,
Căci Acel ce le dărâmă, El cunoaște starea ta.

El mereu îți stă în față, omule care citești,
El e Cel care întruna, din acele slăvi cerești,
Se coboară pentru tine, ca să lupte ne-ncetat,
Lupta care-i nevăzută, de-al tău ochi ea niciodat.

Nu descuraja pe cale, omule fii curajos,
La sfârșit te-așteaptă Domnul, preamăritul sfânt Hristos,
Chiar de-ți este-naintarea, astăzi ție mult prea grea,
Strigă-l, cheamă-l pe Acela, ce te poate-a ajuta.

Dăruiește-mi mai o clipă, și citește înc-un rând,
Omule să-ți fie-ntruna, inima dar și-al tău gând,
Lângă Domnul, ca în toate, să îl vezi pe-această cale,
Să primești a Sa-ndurare, când suspini de greu... de jale.

Vei vedea cum deodată, viața ți se va schimba,
De-mplinești nu a ta voie, de-mplinești doar voia Sa,
Vei vedea cum biruința, ea va fi cea nelipsită,
De parcurgi această cale, cu Isus în orice clipă.

De-ai avut acu răbdare, rândurile să citești,
Poți să ai și-atunci când greul, tu pe cale-l întâlnești,
Căci răbdarea-ți va aduce, mai în grabă acea zi,
Când această suferință, pentru tine va sfârși.

Dar tu azi ridică ochii, strigă... cântă ne-ncetat,
De-a ta gură, Domnul slavei, El să fie lăudat,
Și așteaptă în tăcere, biruința ce-o dorești,
Clipa este-n mâna Celui, ce domnește-n slăvi cerești.

Știe când sosește timpul, să coboare El la tine,
Chiar de lungă-ți este vremea, înecată în suspine,
Tu încrede-te căci Domnul, noi puteri ție-ți va da,
Ca să lupți lupta cea bună, ce-i în drum spre slava Sa.