Omul Periculos (Omul Bun)

De oamenii din astă lume
Să nu te sperii nicidecum,
Chiar de păcatul e la culme
Tu să rămâi tare pe drum.

De nimeni tu să nu ai frică
Chiar de-mpotriva ta ei vin,
Așa arăți ca n-ai credința mică
Așa arăți că de Cuvânt ești plin.

Dar sunt lucruri de care tu să fugi
Cu ele nicicând să nu ai legătură,
Ca cel ce zice că e bun să nu ajungi
Și cu lumea să nu intri în încurcătură.

Însă în astă lume de mândrie plină
Unde păcatul e iubit și acceptat,
Există un om periculos, fără de milă
E omul suficient bun, ce este îngâmfat.

E omul care spune: “Sunt om bun,
Nu am dat în cap la nimeni pân’ acum,
Nu am furat nimic, gura pe tutun nu pun
N-are Domnul pentru ce a mă ierta, oricum.”

Vă zic dragii mei că acest om este periculos
Ce cu atâta aroganță, respinge mântuirea,
Cu câteva cuvinte, gura ți-a închis frumos
Și-a mers-nainte de mână cu nelegiuirea.

Este periculos, căci are mare influență
Și astăzi e crezut, urmat de cei mai mulți,
Față de Scriptură, se poartă cu indiferență
Tu niciodată, nicicând să nu-i asculți.

De vrei să moștenești cu El cerul în slavă
Și lângă El să stai o-ntreagă veșnicie,
Recunoaște-ți starea de păcat bolnavă
Și viața ta întreagă de nemernicie.

Căci fără mântuirea primită prin Isus
Și fără de credința-n sfântă Jertfa Sa,
Nu poți intra în cer, ci-n iad tu vei fi dus
Și în văpăi urlând, nimic nu poți schimba.