Omul mulţumit

Poezie inspiratã din Predica de pe Munte (Ev. dupã Matei 6:19-34)

Scriptura spune clar şi desluşit
Din partea Creatorului Suprem
Sã nu mai alergãm la nesfârşit,
Ci, sã ne mulţumim cu ce avem.

Tu, tânãr eşti şi harnic, şi vioi,
Dar ia citeşte-ntregul paragraf:
De-Şi trage Domnul mâna înapoi,
Toatã silinţa ta se face praf!

"Sã nu vã-ngrijoraţi ce veţi mânca,
Nici ce veţi bea, sã nu vã-ngrijoraţi!
De-mbrãcãminte, grijã va purta,
Voi sunteţi fii de Rege, nu argaţi!

Uitaţi-vã la crinii de pe câmp,
La cei ce-s semãnaţi lângã alei:
Nici Solomon, în toatã slava lui
Nu s-a-mbrãcat ca unul dintre ei!

Dacã hrãneşte puiul de lãstun,
Pe graurul ce plânge în zãvoi,
Pe puiul vulpii-n vizuina lui,
Cu cât mai mult vã va hrãni pe voi?

Dacã adunã norii în oştiri,
Udând la vreme holda de trifoi
Dacã formeazã oaze în deşert,
Cu cât mai mult Se va-ngriji de voi!"

Noi nu avem noroc sau nenoroc,
Ci Însuşi Dumnezeu e-al nostru scut!
Întotdeauna El pe primul loc:
Cu cât mai drag, cu-atât mai de temut!