Omul lui Dumnezeu e desăvârșit (Matei 5.48; 2 Cor. 13.11; Evrei 13.21; Apoc. 3.2)

Omul lui Dumnezeu e desăvârșit (Matei 5.8; 2 Cor. 13.1; Evrei 13.1; Apoc. 3.2)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

Pentru oamenii din lume, rigoarea-i o utopie (Prov. 14.4; 1 Tes. 5.1-22)
Iar chibzuința-i pentru vulg, doar un fel de nebunie. (Prov. 14.8,5-16,4; 22.3; 27.2; F. A. 19.6; 1 Cor. 2.4)

Orice om cu-nțelepciune, pentru proști e un pericol, (Prov. 8.5; Ef. 5.5; 1 Petru 2.5)
Ei consideră c-acesta e pierdut și e ridicol. (Prov. 28.5; Is. 44.8)

Cei stupizi nu îl suportă pe acel care gândește (Deut. 32.9; Ps. 77.2; 119.5; Matei 13.3)
Căci pe ei îi enervează cel ce-n mod corect trăiește. (1 Cor. 9.3; Iacov 5.6)

Omul care socotește înainte de a face (Prov. 10.3; 14.8; Matei 18.4; Luca 14.8-30)
E respins de plebe-ndată, mai cu seamă de nu tace. (F. A. 18.6,2-13; 19.3-32)

Orice om care pledează pentru lucrul făcut bine (Luca 14.1-32)
Este ignorat adesea de acei cu minți puține. (Ps. 94.8; Is. 6.9)

Nătărăii n-au răbdare să-l asculte pe-un om mare; (Prov. 19.1; 1 Cor. 13.4)
Ei se-ocupă de nimicuri, nu doresc argumentare. (Prov. 10.4; F. A. 17.1; 1 Cor. 14.8)

Cei din lumea cea comună cred că ei acționează (Prov. 18.2)
Foarte bine și de-aceea pe-nțelepți rău îi tratează. (Prov. 1.7; 1 Cor. 8.2)

Superficialitatea se întinde ca o plagă, (Prov. 12.8)
Banala suficiență îi e lumii tot mai dragă. (Prov. 3.7; Rom. 11.5; 12.6)

Dacă în zilele noastre mai poate fi descoperit (Luca 18.8; Apoc. 22.1)
Un om ce-i al lui Dumnezeu, acesta e desăvârșit. (Matei 5.8; 2 Cor. 13.1; Evrei 13.1; Apoc. 3.2)