Omul drept și omul păcătos

Omul drept dă înțelepciune.
El va locui în țară liniștit.
Va trăi mereu în fapte bune,
Lăudând pe Domnul mulțumit.

Cel rău va fi smuls din țară,
Că Domnu-l urăște pe viclean.
Pe păcătos răutatea îl doboară
Și blestemu-l ajunge pe tiran.

Dreptul se depărtează de rău,
Locuința lui e binecuvântată.
El veghează asupra sufletului său
Îmbrăcat cu armătura toată.

Calea celui rău este întuneric.
El nu vede ce-l face împiedecat.
El nu știe cât Domnu-i de puternic,
Nu-i cere ajutorul ca să fie salvat.

Calea celui drept este lumină
Care merge mereu crescând.
El știe că Isus durerile-alină
Și te-ajută, de-L chemi lăcrimând.

Domnul urăște pofta celui rău
Pentru că ea duce numai la păcat.
Departe de Domnul, nu-i copilul Său,
Are un alt stăpân care l-a-nșelat.

Domnul nu îl lasă pe cel drept
Ca să sufere de foame-n țară,
Îi iese înainte sigur, dar discret.
Are El pâine, are El cămară.

Numele celui rău putrezește.
Cine-ar vrea să-l amintească?
După moarte cine-l pomenește?
Nu mai este cine să-l dorească.

Numele Domnului e-un turn tare.
În El dreptul are siguranță.
Copiii lui au binecuvântare,
Și tatăl lui are speranță.

Cine face dreptul ca să rătăcească
Va cădea în groapa ce o sapă.
N-are har să propășească
Și de osândă hotărât nu scapă.

Cei fără vină moștenesc în fericire,
Că gura celui drept e izvor de viață,
Ce-i aduce veșnică moștenire
Cu Domnul Isus în slava măreață.

Cel rău își întrebuințează venitul
Tot mai mult pentru păcat.
Inima nu-l îndeamnă s-ajute săracul.
Milă nu are, satan l-a legat.

Buzele celui drept hrănesc o mulțime
Și Domnul îi împlinește dorința.
Proclamă pe Domnul și-arată că vine
Să-și ducă în slavă de-aici porumbița.

Cel rău de multe se teme în viață
Și totuși nu scapă de temeri.
El nu caută-n Scriptură povață
Și cade în cursă că lațu-i cu noduri.

Dreptatea celui drept îi netezește calea,
Nevinovăția îl scapă din necaz și greu.
De propășirea dreptului se bucură cetatea
Și toți înaintează prin aportul său.

Când piere cel rău e mare veselie.
Se bucură cetatea și cei ce-s apăsați:
De nedreptăți, de trudă și de tiranie
Și-abia așteaptă mulți să fie eliberați.

Gândurile celui cinstit sunt drepte,
Și casa lui rămâne peste ani.
Cel drept se îndură și de vite,
El își arată mila față de sărmani.

Sfaturile celui rău sunt înșelătoare.
Nu țintesc la bine și nu-s pentru pace,
Ascund răutate și-aduc tulburare.
Tot nemulțumit e orice-ai face.

Cel drept arată drumul celui rătăcit
Și cu bucurie îl călăuzește.
Pentru toate acestea fi-va răsplătit
De stăpânul care îl iubește.

Cel rău poftește prada celor ticăloși,
Calea lui îl duce înspre rătăcire.
Pentru el arginți-s cei mai valoroși,
Candela-i se stinge și n-are rușine.

Cel drept este plin de îndurare
Chiar și înaintea morții nu se teme.
Rugăciunea îi e nădejdea la durere,
Și bucuria mântuiri-n ori ce vreme.

Nebunul glumește cu păcatul.
Câștigul lui e numai tulburare.
Nu cunoaște bucuria cu Preaînaltul,
Și refuză oferta pentru vindecare.

Domnul te-nțelege, de vrei dreptate
Și-ți netezește El însuși cărarea.
De înțelepciune-n vorbire-ți face parte,
Să ai mai sfântă și curată cărarea.

Jertfa celui rău este doar o urâciune,
Nu ajunge sus la Domnul nicidecum,
Fiindcă nu trăiește în fapte bune
Și înfăptuiește doar sâlnicii pe drum.

Domnul ascultă rugăciunea celui drept,
Fiindcă face dărnicie, nu-i zgârcit,
Își îndreaptă calea, este înțelept.
Chiar de cade-n luptă, este izbăvit.

Cel rău ia o înfățișare nerușinată.
Dar se prăbușește în nenorocire,
Căci Domnul de la Sine-l departă
Și nu-i dă în necaz ocrotire.

Dreptul nu se clatină-naintea celor răi,
Domnul îi va da izbândă negreșit.
El îi însoțește-ntotdeauna pe ai Săi
Care au nădejde până la sfârșit.

Când se-nalță cel rău, fiecare s-ascunde.
Nu poți ști ce-i poate capul să facă.
Nu poți ști cât rău e-nstare, până unde...
Dar Domnu-i pregătește și lui o groapă.

Când biruie cel drept, e-o mare glorie.
Cel bun de conduce, popoarele tresaltă:
Că pricepe cauza săracilor, nu-i jupoaie
Și ocrotește viața celor din gloată.

Când stăpânește cel rău, poporul geme
Și-n țară se-nmulțește păcatul înzecit.
Domnul îngăduie pentru toate o vreme
Ca cel rău să fugă... deși-i neurmărit.

Doamne, ajută-ne să fim drepți și buni,
Să-ți slujim cu bucurie cât aici trăim,
Să veghem neîncetat toți în rugăciuni,
Iar când vei veni, Isuse, gata noi să fim!
Amin.
(2019)