Omul

Din ţărâna muiată în cupa divină
Lucrată cu drag de Meşterul mare!
Luă fiinţă îndată în tainica grădină
Omul, o creatură a apărut sub soare,

Dar nu rămase singur bărbatul pe pământ
Căci Dumnezeu i-a dăruit o floare.
Alăturea de el la glasul Celui sfânt
Femeia apăruse cu-a ei înfăţişare!

Vibra în ei viaţa în tainica grădină,
Perechea fericită trăiau cu bucurie,...
Aveau totul de-a gata sub raze de lumină
Și fericiți erau trăind în armonie,

Dar într-o zi, o şoaptă purtată fiind de vânt
Parcă pătrunse-n dată în mintea-i de femeie
Oare ce-ar fi să gust din pomul cel oprit
Căci doar e în grădină?- Oare ce-o să fie?

În lutul ce-mbrăcase partea nemuritoare
Gândul se strecură, cu şoapta-n veninată
Un alterat de gânduri cu dorul de mărire
Aduse-n cupa vieţi o drojdie stricată....

Un gând de-a cuceri mai mult decât Edenul
Intră în cuget calm, linguşitor, şiret,
Atât dorea Satana să-l supere pe Domnul
Ştiind că va aduce la moarte un profit!

Iar omul dezarmat, fu biruit în luptă,
În lupta cu Satana, pe câmpul de bătaie,
Vicleanu-ntinse mâna la fiinţa cea plăpândă
Pe ea o cucerise cu vocea-i de văpaie!...

Amestec de dureri porni de-atunci pe tera
Cu trudă şi sudoare, cu lacrimi şi suspin,
Se transformă pământul căci câştigase fiara
Dar va veni o zi când vom scăpa de chin!

Iar după multe veacuri descrise în Scriptură
Tatăl din cer trimise salvarea pe pământ,
Pe Fiul Său la dat să stea El în spărtură,
Să moară pentru om, să poată fi salvat.

Iar de-atunci pe tera sunt lupte și înfrângeri
Omul adesea cade, dar se ridică iar
Cel ce-n Isus se-ncrede e ajutat de îngeri
E ridicat din nou şi e umplut de har!

Iar noi sub poala cruci rămânem nemişcaţi
Până când vom ajunge la locul cel promis,
Când Domnul e cu noi suntem neânfricați
În luptă-ntotdeauna cel rău este învins.

Cu Domnul biruim în lupta pe pământ
Dar va veni o zi când vom sfârşi aicea
Atuncea ne vom duce spre locul veşnic sfânt
Căderi nu vor mai fi, acol domneşte pacea.


05.09.2009gl