Omul

Omul care poate să aibă
Zeci de prieteni, toți la fel,
Cred că n-are niciodată
O prietenie adevărată,
Un bun prieten lângă el
Să-i fie deplin fidel.

A cânta urechii surde,
A cerși la un zgârcit
Sau a plânge la o piatră
Nu-i o treabă înțeleaptă,
E timp zadarnic irosit
Pentru-a vedea că ești rănit.

Din fântâna depărtată
Să cari apă e un chin,
Nu-ți stingi focul niciodată
Și îți arde casa toată.
Nici cu fratele străin
N-o să ai în veci alin.

Cine frații și-i lovește
Și ajută pe dușman,
Ne-ndoios păcătuiește,
Pe Hristos îl răstignește,
Face voia lui satan
Și-i un pic aerian.

Cel ce vinde frații crede
Mai de preț ce ia pe bani.
Are doar câștigu-n față
Și nu pune preț pe viață,
Pe-al lui suflet, pe-ai lui ani.
El se-ncrede în dușmani.

Prețuiește numai banul
Câștigat acum ușor
Și nu vede că-și dă morții,
Își pecetluiește sorții
Sufletului nemuritor
Pentru vecii vecilor.

Doar când îl cunoști pe Domnul,
Vezi că toți ceilalți ți-s frați,
Că vânzarea-i catastrofă
Și că toți am fost de-o jertfă
Și de-un Har răscumpărați,
Toți cu Duh Sfânt botezați.

Ceva spune-i și soției,
Ceva și la frați să spui,
Ceva, și la fii, dar totul,
Varsă-ți totdeauna focul
Înaintea Domnului,
Spune-I tot necazul Lui.

Nu armele sau banii
Ți-aduc vreo biruință,
Ci prietenii și fiii,
Nu cei morți, ci viii
Și frați de-o credință
Păstrează-i în dorință.

Dacă vezi un om ce poate
A-l nedreptăți oricine,
Fii-i frate și ferește-l!
Cât poți tu ajută-l
Cum te-ai apăra pe tine.
Fă-i și lui un bine!
Amin.
(Joi, 1 aprilie 2021)