Omenirea ce va plânge!...

OMENIREA CE VA PLÂNGE! ...



Pe atîți oameni deosebiți,
Îi cunoaștem și-i cinstim
Dar bine vedeți și știți,
De Domnul nu pomenim,

De destui oameni de stat,
Să-i cunoaștem mult citim
Dar de Creatorul lor,
PARCĂ NU VREM S-AUZIM,

La mulți ce-au stârnit războaie
Criminali recunoscuți,
Dedicăm tomuri greoaie
C-au ucis atâți recruți,

Multor dedicăm statui
Pentru că îi venerăm,
Însă ZIDITORULUI,
Ne sfiim Slavă să-i dăm! ! ...

Pe Tatăl, ce ne-a zidit,
Îl uităm necontenit
De s-entreabă prea des Domnul,
Oare de ce-am făcut omul? ...

Zi de zi ne amintim
Rudele și vii și moarte,
De-s aproape sau departe
Cu tot dragul le cinstim,

Foarte des ne vin în minte,
Ale lor bune cuvinte
Dar reținem mai ușor,
Înfruntări care ne dor.

Înseamnă c-avem păcat
Și încă nu le-am iertat,
Pomenim mult prea ușor
Orice răutate-a lor,

Pomenim așa că plânge
Legătura cea de sânge,
În ceea ce ne privește
Lucrul ăsta, ne orbește...

Cum, Domnului domnilor
Îi cerem des să ne ierte,
Păcatele tuturor? . .
Niciodat să nu ne certe,

Dac-așa-i cu ruda ta
Cu străinii-i altcumva? ! ! ...

Să ne îndreptăm lăuntrul,
Să ștergem ura ce-o poartă
Să ne schimbăm azimutul,
Că azi mâine bate-n poartă
A lui dreaptă Judecată,

Ceea ce ne-aduce-aminte
Că și noi avem păcate,
Chiar de-au fost șterse
Din minte toate
Am mustrat chiar un părinte,

Domnul de le-a șters pe toate,
Dureros ne vin în minte,

I-am certat pe amândoi
Unde-i dragostea din noi? ? ...
Noi nu ne-am putut abține,
Însă Dumnezeu ne ține.

N-am iertat al nostru sînge
Care răul nu-l învinge,
Unde-i dragostea de-aproape
Și iubirea pentru frate? ! ... ,

Unde ne-a fost rațiunea
Gândul nostru la ce-a fost? ...
Cum plătim cauțiunea
Pentru-Al Tău sânge vărsat... ,
Isus Marele-mpărat! ? ! ...

Când afectul ne constrânge,
Pe altul să nu-l pot plânge? ! ! ...

Când mărim pe Fiul Tău,
Tată te înduioșezi
Încât în cugetul, Tău,
Copii ca pe El ne vezi.

Dar răscolim a Sale patimi,
Tocmai când scăpat de cruce
Înc-având urme de lacrimi,
Ura grea vrem iar a duce

De ne-ncearcă răutatea,
La greșeala unui om
Să ne stoarcem bunătatea,
Chiar din cel mai mic atom.

Să ucidem chiar în fașă,
Oricare resentiment
Ce pe Diavol îl îngrașă
Și-i ridică monument.

Să iertăm să fim iertați,
Domnul inima ne-o știe
Că iertând pe toți ceilalți,
Îi aducem bucurie! ! ...

Să-ncetăm să mai urâm,
Și în loc iubire crească
Să obținem un tărâm,
Cu Pace Dumnezeiască...

Să trăim în bună pace,
Satan pârăște nu tace
Pârăște lui Dumnezeu,
Chiar, când ne păzim de rău.

Să-l deplângem pe defunct,
Să-i iertăm, pe cei în viață
Să nu le mai punem punct,
Când ne critică pe față! ...

De ne-a lovit pe obraz,
În mânia duhului
Să nu îi gândim necaz,
Că-i făptura Domnului! ...

De nu ierți cu toată graba,
Pe pământ trăiești degeaba


Și dacă te-a pălmuit,
Și s-a mîniat greșit
Isus zi: ”-FIE SLĂVIT”
Tocmai tu l-ai răstignit,

Te-a făcut neprihănit
Gloria fie a LUI,
ȘI MĂRIRE TATĂLUI
CINSTE, MARE DUHULUI! ! ! .

Lumea ce greșeala-și plânge
Și se vede-a nimănui,
Hainele să-și spele-n sânge,
CURS DIN COASTA DOMNULUI.

Moldovan Pavel
08.08. 2021