Om și Dumnezeu

Distanța dintre om și Dumnezeu
E pusă azi în multe ecuații:
Un fir de praf care se crede-ateu
Cotrobăie prin galaxii și spații.

Când primul pas pe lună l-a făcut
El a strigat cu glas de-nvingător:
-Nu este Dumnezeu, nu L-am văzut,
Eu -omul- mă declar stăpânitor!

Prin sateliți voi controla pământul
Și alte lumi în univers ascunse,
Mi-am făurit chiar printre stele cuibul
Și printre aștri, omenească punte,

Mă `nalț cu aripile-mi de oțel
Să-L caut pe Dumnezeul pomenit,
Chiar de la Babel mă ridic spre El,
Dar până azi, eu n-am găsit nimic...

Și de încearcă cineva a spune,
A crede că există Dumnezeu,
Eu vă declar: în univers, în lume
Stăpân e unul singur: omul-eu.

Sărmanul praf purtat ușor de vânt
Ar vrea să-și detroneze Creatorul
Care conduce aștrii prin cuvânt,
Călătorește prin văzduh cu norul,

Furtuni-i zice: Taci! ... și ea ascultă
Iar soarele se dă `napoi un pas
Desface-n două marea cea adâncă
Și iadul tremură la al Său glas,

Pământul fierbe când țâșnesc vulcanii
În fața Lui nimic nu stă-n picioare
Înalță uriașele tsunami
Că-I Dumnezeul făr’ asemănare!

Dar bulgărul de praf ridic-o mână
Să lupte azi cu Cel Nemărginit,
Îl caută cu privirea de țărână
Pe Cel ce vede tot în infinit.

Respinge-un Dumnezeu atotputernic
Acel ce-a fost și va rămâne-n veac,
Yehova, Adonai, Domn sfânt și veșnic
Mai sus de cer și îngeri înălțat.

Îl caută în lumea limitată,
Prin galaxii, cu-nțelepciunea firii,
Ne-nțelegând că Dumnezeu se-arată
Când stai umil, pe unda rugăciunii.

Acolo se coboară și vorbește
Cu vocea Lui ca murmur de izvoare,
El este Dumnezeu care iubește
Un fir de praf, dar sincer în căutare.

EL Este-un Tată care se apleacă,
Pășind cu pruncii Lui sub crucea grea,
O, există Dumnezeu care se lasă
Găsit nu-n stele, ci la ruga ta.

Un pumn de lut, ca mine și ca tine
Când ne plecăm genunchii-n umilință,
Al nostru Dumnezeu, la rugăciune
Coboară să aducă biruință.

Se lasă deranjat în miez de noapte
Că-n sângele Lui sfânt ne-a înfiat,
Dintr-o țărână răzvrătită-n toate
Noi suntem astăzi fii de Împărat.

Căutați pe Dumnezeu atâta vreme
Cât El se lasă a mai fi găsit,
Chemați-L pe genunchi la rugăciune
Cât harul pentru noi, nu s-a oprit...... . .

Distanța dintre om și Dumnezeu
Nu se măsoară în ani de lumină,
Nu o străbați cu nave, dragul meu
N-o calculezi cu nicio teoremă,

Formule, analize, ecuații
Sau orice omenească-nțelepciune,
Al nostru Tată își aude pruncii
Când strigă dintr-o simplă rugăciune...

Și de-I ești fiu, mai stăruie o dată,
Mai cheamă-L, mai smerește-te puțin
Tăticul nu întârzâie vreodată,
Eu cred ce-a spus: „Așteaptă-mă că vin!”

Crede și tu, nu te-ndoi deloc,
Coboară-ți căutarea dintre stele
Apleacă-te în rugăciuni cu foc
Cerându-i îndoiala să îți spele.

O, cheamă-L tot mai des în cămăruță
Abia așteaptă să-I vorbești ceva
Iți cere inima și o credință
Ca să coboare-n dat' la ruga ta.... . .

Că... distanța dintre om și Dumnezeu
E-atâta căt ni-e inima curată,
Cu cât ne-apropiem mai mult de El
Cu-atât mai repede va spune: -Iată!

Amin.