Olarul

Pe masa Ta de olarit
Am stat de la-nceput, gramada
Eram uscat, eram zdrobit
Si eram vesnic fara roada!

Eram uscat si nu aveam
Nici o insemnatate
Insa valoare Tu mi-ai dat
Prin marea-Ti bunatate.

De mine Tu Te-ai indurat
M-ai netezit cu al Tau har,
Si forma ai inceput sa-mi dai
Dupa al Tau chip, Sfinte Olar!

Ai inceput atunci sa-nvarti
Cu iscusinta a Ta roata
Contur a inceput sa prinda
Fiinta-mi binecuvantata!

Caci cu pasiune Ti-ai dorit
Sa-Ti faci un vas, al Tau, de cinste
Unde sa torni tot ce-i mai bun:
A Tale Sfinte simtaminte.

Caci m-ai creat incapator...
Sa torni in mine a Ta iubire
Ai pus in mine chiar si-un dor...
Acela de a Te sluji pe Tine!

Cu palmele-Ti mă modelai
Ma ridicai tot mai semet
De grija astfel imi purtai
In ochii Tai eram de pret.

Cand ispraviseşi lucrul Tau
Priveai cu bucurie
Spre vasul care l-ai creat
Cu atata maiestrie.

Eram semet, stralucitor,
Eram o perfectiune,
Creat de Sfantul Creator
Cu dragoste si-ntelepciune.

Dar ca sa pot ramane asa
Sa fiu desavarsit...
Eu am nevoie ca sa fiu
De Mester, slefuit!

Cu aur sa fiu poleit
Nu pot decat, trecand printr-un cuptor
Atunci ajung sa ma-ntaresc,
Sa stralucesc, sa fierb de dor.

De dorul ce l-ai pus in mine...
De la-nceput cand m-ai creat
De a Te sluji o vesnicie,
Pe Tine, Mester minunat!
AMIN