Oița care plânge

Întoarce-Te iubit Isus
Ca să mă iei cu Tine. .
Căci soarele îmi e apus
Şi-n bezna grea, de nepătruns,
Drumul vieții-mi pare-ascuns
Şi noapte e în mine. .

Credința-n Tine mi-e alin
Balsam divin pe rană,
Chiar dacă-n drumul meu suspin
Şi nu mai am nici un sprijin
Eu mă încred, mă-ncred în Tin'
Când totul se destramă.

Potrivnicii mă râd: -Ha Ha,
E fără de scăpare,
Pierdută-i calea, cauza sa
Și când deodată va cădea,
Nimeni nu-o va mai ridica,
Nimeni nu e în stare.

Mai am un singur ajutor
Şi încă o speranță:
Eşti Tu, iubite Salvator,
Puternic, blând şi bun Păstor:
Nu mă lăsa aici să mor,
Dă-mi viață din Viață!

Aşteaptă lupii doar să cad
Ca să se năpustească
Asupra mea, un suflet slab,
Pierdut în beznă şi pribeag,
Departe de păstorul drag,
De turma cea aleasă.

Doar o privire peste văi
M-a depărtat de Tine
Şi m-a adus pe alte căi
M-a apropiat de lupii răi;
Cu ochii lacomi în văpăi
Privesc rânjind la mine.

O vorba doar şi un toiag
Ajung să îi alunge
Caci ei ştiu bine de ciomag,
Tu poți goni lupii hulpavi
Şi poți lua la piept cu drag
Oița care plânge.

Te-aştept să vii, Păstor iubit
În noaptea nemiloasă,
Chiar dacă azi am rătăcit
Şi peste vale am pornit
De-aici Păstor iubit te strig:
Vino şi du-mă-acasă! . .