O...Isuse fag de miere

O... Isuse fag de miere,
Rază sfântă ce-ai venit,
Să-mi aduci a Ta lumină,
Și din fiul rătăcit,
M-ai făcut un fiu de Rege,
Mi-ai lăsat o moștenire,
Mai presus de toate Doamne,
Tu mi-ai dat în dar iubire.

De când Doamne a mea viață,
Ea de Tine e condusă,
Și de când a mea ființă,
De-a Ta mână a fost smulsă,
Din mocirlă, din noroiul,
Ce pe mine m-a-nghițit,
De atunci sunt sfinte Tată,
Fiul cel mai fericit.

De atunci zile cu soare,
Am mereu când e furtună,
Vremea rea ce vine-n viață,
Pentru mine-i vreme bună,
Căci în orice încercare,
Și în suferința grea,
Simt doar bucurii alese,
Ce cuprind ființa mea.

Când din mare se ridică,
Valu-nalt și tulburat,
Gura mea mereu te strigă,
Inima neâncetat,
Căci de când te strig pe Tine,
Să îmi vii în ajutor,
Simt al pacii, mângâierii,
Și al vieții vii fior.

De când Tu m-ai pus pe mine,
Pe-acest drum ce-i către Tine,
Simt o sfântă călăuză,
Printre recele ruine,
Ce mă duce printre ele,
Și-mi arată ea mereu,
Drumul ce-i ușor chear dacă,
Șoapte-mi spun că este greu.

De când Tu m-ai scos din gheara,
Celuia care răcnește,
Inima îmi este vie,
Simt Isuse cum iubește,
Căci o mic-a Ta suflare,
Viață-n ea atunci a pus,
Când văzduhu-a Ta porunc-a,
Auzit-o el de sus.

Când ai poruncit Tu Doamne,
În adânc să se retragă,
Și-a Ta mân-a mele rane,
A-nceput ca să le șteargă,
Inima de-atunci Isuse,
Pentru Tine bate ea,
Și când este iar rănită,
Iar începe a striga.

Strigă-n zi, strigă și-n noapte,
Strigă Doamne-n orice vreme,
Căci în strigăt simte Tată,
Alinare când se teme,
Orice rău vrea s-o cuprindă,
Fuge-atunci de lângă ea,
Când pe Tine ea te strigă,
Și începe a-ți cânta.

Căci în gură o cântare,
Inimii Doamne i-ai pus,
Și i-ai ridicat privirea,
Să privească doar în sus,
Tu i-ai dat în dar tărie,
Să nu fie aplecată,
A mea inimă Isuse,
Pe-acest drum ea niciodată.

Tu mi-ai dat acea putere,
Ca să nu cobor în jos,
Să răzbat orice furtună,
Și-am văzut sfinte Hristos,
Zidurile puse-n față,
Cum Tu Doamne le dărâmi,
Pietrele ce-s aruncate,
Pe-a mea cale le sfarâmi.

Văd cum a Ta bunătate-n,
Orice zi pe cer răsare,
Și în zorii serii Doamne,
Văd mereu a Ta-ndurare,
Printre stele-ți văd vegherea,
Când odihnă-n noapte-mi dai,
Văd lumina de la capăt,
Căci în fața mea Tu stai.

Doar Tu-mi netezești azi calea,
Ce-mi aduce uneori,
Spaimă, teamă, șoapte Doamne,
Și a beznei reci fiori,
Dar cu Tine eu de mână,
Prin credință voi păși,
Căci credința e salvare,
Doar prin ea voi birui.

O... preasfântule din ceruri,
De când viața mea e plină,
De a Ta prezență Doamne-a,
Mea suflare când suspină,
Mângâiată e întruna,
Ea-n suspin de Duhul sfânt,
Și-a mea inimă tresare,
Când ți-aude glasul blând.

O... Isuse, o... Isuse,
Împăratule ceresc,
Cum ai fost mereu cu mine,
Să rămâi... căci te iubesc,
De când viața mea-i purtată,
Doamne doar pe mâna Ta,
Simt fiorul ce-mi aduce,
Pace în inima mea.

Simt mereu cum mă-nconjoară,
Doar fiori de fericire,
În necaz, în suferință,
Pace-n suflet și iubire,
Și aș vrea ca lângă Tine,
Tu pe cale să mă ții,
Și-n a mea călătorie,
Lângă mine să rămâi.