Oglinda Cuvântului

Priveşte- ți fața în Oglindă,
o vezi în ea pe-a lui Isus?
Mai vezi tu dragostea cea blândă
cu chipul paşnic şi supus?

Priveşte-ți mintea în oglindă
când te-ntâlneşti cu frații tăi:
poți tu ca să-i laşi să vadă
ce-ți trece-n gânduri despre ei?

Priveşte-ți inima-n Oglindă
şi gustă-un pic al ei izvor;
mai lasă ea din plin să cadă
al urii greu şi vechi zăvor?

Cunoaşte-ţi inima, iubite,
Uitându-te la ce îmbraci,
căci totul din ea izvorăşte,
chiar de vorbeşti sau chiar de taci.

Cunoaşte-ţi inima, iubite,
şi vezi ce faci când din izvor
ți-e greu să dai o picătură,
pârând vina celor ce vor.

Cunoaşte-ți fapta ta, iubite,
şi vezi măsura ce-o iubeşti;
în cumpăna celor primite
dreptatea o înfăptuieşti?

Cunoaşte-ți limba ta, iubite,
e dulce Sfântul Adevăr?
Mai stau pe ea cuvinte sfinte
sau doar ciocan şi cu topor?

Cunoaşte-ți farul tău, iubite,
şi vezi lumină de mai ai,
dacă mai porți încălțăminte
sau dacă ai ajuns un pai...

Cunoaşte-ți calea, tinere,
şi singur stai şi-ncearcă-te,
căci Ziua Domnului e-aproape,
când El va despărți-n dreptate
Smeritele oi de capre.

Amin
Suceava, 4.05. 2018