Ofilite flori în primavară

Motto:
In scurta perioada cat am fost
profesor la o scoala ajutatoare,
am cunoscut conditiile vitrege
in care traiesc acesti copii,de
pe urma carora atatia trag foloase.
Nu mi-as fi putut inchipui.


"Doamne,Doamne,ceresc Tata,
pe parintii mei ii iarta...
cum as putea sa ii vestesc
ca sunt aici si ii iubesc?

Ne viziteaza multi straini,
aici,la leagan,dar putini
revin la noi,suntem lasati
fara mame,fara tati.

Il iert pe tatal nestiut,
i-am sters mamei toata vina,
ii multumesc ca m-a nascut
si ca am vazut lumina.

Parintii mei,parintii mei,
si ei sunt copiii Tai,
iata-i,Doamne,daca vrei,
parintii mei,parintii mei..."

...De ce o mama duce greul
acestei lumi,de ce aici
povara vietii si cu raul
tot cad pe umerii ei mici?

De ce o mama intelege
si durerea atator oameni,
de ce ea stie sa alerge
crestineste catre semeni?

De ce inima i se frange
vazand copii indurerati,
de ce uneori mai plange
pentru prunci abandonati?

De ce a fost lasat sa fie
ajutor pentru mai bine,
ca crestina sa le stie
pe toate sa le aline?

De ce o mama pune suflet
peste inghetul cel de spaima,
de ce sub ochii ei,o floare,
se deschide chiar si-n iarna?

Cum de mai exista oare
mame cu suflet de fiara,
de ce sub ochii lor o floare
se ofileste-n primavara?