Odaia mea, odaia lui Ioan Marcu

Sa nu iti vinzi nicicând odaia
Si dacă Cerul tace, tu așteaptă!
Așa m-a învățat tata de mic
Pe pragul casei, jos pe treaptă.

N-am înțeles pân' am crescut
Și mi-am dorit și eu un colț de rai
O odăiță pentru Domnul meu, Isus
In inimă. Cu chiu cu vai

Am pus candelă și ulei
Voi cere ca în fiecare seară
Odaia mea, odaia lui Ioan Marcu
Să fie, ca odinioară!

Ca și un cerb alerg la Casa Lui
Ca să îi mulțumesc odaia am deschis
El a intrat și-a aprins focul
De astăzi sunt cu El în Paradis!

Și cand mă-ntreb ce-s pentru oameni
Isus a zis creion sa fiu în fața Sa
Trag câte-o linie, fac schițe
Sau versuri creionez spre slava Sa!

Fac câte-o schiță ce închipuie
Căminul drag și rupt din rai
Sau creionez un plan de luptă
Cu ingeri, cu Ghehazi, cu Moise pe Sinai

Si note pentru clape la pian
pot sa înșir, dar sunt la început
Așa că ajutor eu cer în rugă
Și intr-o zi, scriind mai apăsat, m-am rupt!

A fost furtuna, n-am vegheat
Si rănile-au inchis odaia mea
Candela mi s-a stins, of, am s-o vând
De când o am, necazuri am cu ea!

Să nu îți vinzi nicicând odaia
Și dacă Cerul tace, tu așteaptă
Și scrie schițe, note la pian
Și-un plan de luptă, stai pe treaptă!

Primește-ți frații în odaie
Și Duhul slavei susur blând să fie
C-așa e în odaia lui Ioan Marcu
Acum și-n viața veacului ce va să vie!