Odă mamei mele

Ce har ce bucurie sfântă
Am prilejul să trăiesc
Căci mama ce mi-a dat viaţă
Şi mi-a spus prima povaţă
A rămas mereu măreaţă
Şi eu o iubesc

Ce n-aş da o Doamne Sfinte
Pentru mama mea
Ce din fragedă pruncie
Şi-apoi în copilărie
S-a jertfit să-mi fie mie
Viaţa ca o stea

Deseori când vre-o durere
Sau un incident
Se iveau asupra mea
Ea cu drag mă ocrotea
Cu ce-i scump mă copleşea
Ca să fiu perfect

Şi acum când sunt om mare
A rămas la fel
Cu inima iubitoare
Gingăşie uimitoare
Gata oricând de lucrare
Cu acelaşi zel

A venit vremea în care
M-am căsătorit
Cu nimic nu s-a schimbat
Felul mamei în purtat
Pe-amândoi ne-a alintat
La fel ne-a iubit

Oricât ne vom înmulţi
Asta nu contează
Căci mama cu al ei dar
De iubire şi de har
Ne va fi ca şi un far
Ce ne luminează

O Doamne din Ceruri
Ţine mama mea
Cu viaţă-ndelungată
Cu trăire-n belşugată
Uneşte-ne laolaltă
Pentru slava Ta

Dă-ne şi nouă îndemnul
S-o ştim preţui
Pentru viaţa ei frumoasă
Pentru belşugul din casă
Şi chiar pâinea de pe masă
Pusă zi de zi.

Suntem prea slabi de-aţi ura
Tot ce noi simţim
Dar Dumnezeu ştie gândul
Mai `nainte ca cuvântul
Ce-aşteaptă să-i vină rândul
Ca să ţi-l rostim

Tot ce credem noi pe lume
Că e mai frumos
Am dori să te-mpresoare
Totul să-ţi fie-n favoare
Să trăieşti zile uşoare
În chip maiestos

Liberă de orice grijuri
De-acum să trăieşti
Noi ne străduim întruna
Şi promitem chiar de-acuma
Greutăţi să n-ai niciuna
Căci mamă ne eşti

Numele tău scump de mamă
E tot ce dorim
Şi tot mamă vei rămâne
Pentru noi şi azi şi mâine
Şi cât vom trăi pe lume
MAMă, TE IUBIM!
Amin