Odă

Cât de minunat ești Doamne
Cu puterea Ta divină,
Cât de bun și cât de darnic
Căci împrăștii doar lumină,

Tu din negura vietii
Faci să crească-n zori de zi
Florile iubirii sfinte
Și duci râul în pustii.

Pe obrazul meu cu lacrimi
Îți simt mâna dulce caldă,
Care trece ca o undă
Și fața mi-o-nseninează.

Ce m-aș face fără Tine
Scumpul meu Izbăvitor
Aș trăi doar pentru astăzi
Fără nici un viitor.

Aș fi plută fără cârmă
Fir de pleavă-ntr-un ogor,
Frunză dusă și purtată
De vântul pustiilor.

Aș fi sau n-aș fi nimica
Eu atâta stiu și cred,
Într-o clipă pot să pierd,
Toate darurile sfinte
Ce acuma mă inundă
Toate visurile mele
Ce-n nădejde se afundă.

Dar eu cred. O, dă-mi putere,
Căci vreau ca în tot și-n toate
Chiar și viața de-mi ridici
Să cred cât voi fi aici.

Tu-naintea mea să fii
Eu să merg cu pasul după,
Și așa dacă voi face
N-am să-mi pierd a mea speranță.

Azi aici mâine la Tine
Eu intr-una-Ți voi cânta,
Și pe brațul Tău Isuse
Mă vei duce-n casa Ta.

Și așa în veci slăvi-vom
Pe cel ce-I de-a pururi Sfânt,
Și vom fi în veșnicie
Cu Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt!

Amin.