OCROTIREA DIVINĂ

OCROTIREA DIVINÃ

Cel ce stă sub ocrotirea
Numelui lui Dumnezeu
se-odihneşte în iubirea
ce nu murmură la greu.

El îşi zice-ades în taină:
"Domnu-i Cetăţuia mea.
El mi-i hrană, El mi-i haină,
scut şi coif în lupta grea!"

Ciumă, molimi, pustiire
cum să-l poată-nspăimânta
când sub sfântă ocrotire
zi şi noapte el va sta ?!...

Ca o pavăză-l ascunde
blândul Domnului Cuvânt.
Şi-ndoieli nu pot pătrunde
zidul turnului preasfânt.

Chiar o mie de-o să cadă
lângă tine-n lupta grea
tu rămâi pe baricadă:
Domnu-i biruinţa ta!

Zece mii de inimi sparte
de vrăjmaşi de-ar fi să vezi
tu să nu te temi de moarte:
doar în Domnul să te-ncrezi.

Nu se-apropie de tine
nici săgeţile-n război,
nici furtuna care vine,
nici al apelor puhoi.

Ochii tăi au să privească
sus pe munţi şi jos în văi
plata cea dumnezeiască
dată celor cruzi şi răi.

Domnul este Adăpostul
şi Cetate de bazalt
vieţii tale să-i dea rostul
spre limanul celălalt.