Ochiul rău

Strigă Domnu-n adunare,
Prin Duh sfânt să ne unim,
Ochiul rău că să dispară,
Ce ar vrea să ne urâm,
Însă nu se ia aminte,
Căci demult este strigat,
Un cuvânt... e unitate,
Dar el nu e ascultat.

Glasul Domnului iar strigă,
Astăzi sa ne pocăim,
Bârna noastră să o scoatem,
Nu pe frați să îi bârfim,
De nu luăm cu toți aminte,
El de sus va mai striga,
Prin urgie și cuptoare,
Până bine vom vedea.

Ne dă har... belșug de toate,
Însă nu e ascultat,
Răzvrătit în noi e eul,
Când de Domnul e mustrat,
Judecăm fără măsură,
Fără drept de-a judeca,
Aruncăm de sus cu pietre,
Căci ne place-a ne-nălța.

Îndreptăm altor cărarea,
Însă-n urmă noi lăsăm,
O lumină care-i stinsă,
Buni pe noi doar ne vedem,
Căci avem în ochi o bârnă,
Ce ne face ochiul rău,
Care nu vede lucrarea,
Ce o face Dumnezeu.

Doamne... iarta-ne... Părinte,
Pentru judecata grea,
Fratelui ce am adus-o,
Știm că nu e voia Ta,
Dă-ne o vedere bună,
Care-i doar prin ochiul Tău,
Ca să vadă-n noi mulțimea,
Dragostea de Dumnezeu.

Fă să dezbrăcăm și ura,
Mult mai mult să ne iubim,
Doar prin dragostea cerească,
Între noi să ne unim,
Să găsești în noi plăcere,
Să ne spui prin Duhul sfânt,
Că suntem a Ta mireasă,
Slugă bună pe pământ.
Amin