Oare mă asculți

Oare-asculți Isus vre-odată rugăciunea ce-i strigată? ,
Fără lacrimi... dar cântarea... care este doar cântată? ,
Dar o gură ce-i închisă, care n-are nici suspin,
Oare mângâi Tu pe-acela, care nu cere alin? ... .

Oare Tu... de sus... din slavă, azi îl vezi pe cel pierdut? ,
Dar pe cel ce astăzi spune... eu nu-L știu... nu cred... n-aud,
Ce faci Doamne cu aceia, care azi nu te cunosc,
Tu le dai și lor în viață, bucurie și un rost? ?

Astăzi eu aud răspunsul, la-ntrebarea ce am pus,
Și de sus, se-aude-o voce, este glasul lui Isus,
El îmi spune... --tu ascultă, Eu în lume am venit,
Pentru oaia cea pierdută, pentru cel ce-i rătăcit.

Am venit s-aduc iertare, celor păcătoși ce sunt,
Să deschid și ochii care, au orbit chear și-a lor gând,
Să ridic din pat bolnavii, pentru ei Eu am venit,
Dar și pentru cei ce astăzi, inima lor s-a-mpietrit.

Am lăsat în cartea sfântă, un cuvânt ce spune-așa,
Am și alte oi în lume, ce nu sunt în turma Mea,
Voi striga... îmi vor cunoaște, glasul... și ele-or veni,
Și pe drumul mântuirii, prin credință vor păși.

Și mai vreau să-ți spun Eu ție, căci mă-ntrebi ades... mereu,
Cel ce-aduce chear și lacrimi într-o rugă, sunt tot Eu,
Cel ce-aduce și dorința, și un dor ce-i după Mine,
Tot Eu sunt... căci Eu am fost, Cel ce-a pus toate și-în tine.

Doar și tu ai fost odată, și pierdut și rătăcit,
Când nu mă strigai pe Mine, Eu de ce oare-am venit,
Cine oare o cântare, ție-n gura ta ți-a pus,
Ce o cânți cu lacrimi astăzi, și tot strigi, Isus... Isus.

Cine te-a-nvățat pe tine, să te rogi mult mai fierbinte,
Când rostești printre suspine, ne-nțelesele cuvinte,
Ce ți-aduc o mângâiere, astăzi doar prin Duhul Sfânt,
Doar și tu ai fost odată, un pierdut pe-acest pământ.

Ooo... tu cel ce-ai venit astăzi, cu această întrebare,
Mântuirea și chemarea, este pentru fiecare,
Însă tu... să fii lumină, de rușine să nu dai,
Numele ce azi în viață, de la Mine tu îl ai.

Eu mereu prin a ta gură, celor triști azi le vorbesc,
Vreau sa îi aduc acasă, și pe cei ce rătăcesc,
Eu mă folosesc de tine, zi de zi, clipă de clipă,
Să trezesc azi omenirea, care este ea orbită.

Să-ți întinzi și a ta mână, ca să dai un ajutor,
Tot prin ea, Eu sunt Acela, ce-i salvez pe cei ce mor,
Pentru cei ce-s încă-n lume, Eu lucrez prin fiii Mei,
Câte-odată, chear prin gura, celor ce-s mai mititei.

Tu de astăzi înainte, gura Mea să fii mereu,
Să dai ajutorul care, ți l-am dat ție tot Eu,
Eu așa lucrez întruna, să trezesc acest pământ,
Și prin tine, prin cântare, poezie și cuvânt".