Oare ce-ai văzut la mine

Oare ce-ai văzut la mine Doamne de în dar mi-ai dat,
Clipele-n care cu Tine, stau de vorbă ne-ncetat,
Când mă mângâi cu iubire, când eu simt prezența Ta,
Ce-i atât de minunată, blândă... caldă este ea.

Oare ce-ai găsit la mine, căci eu sunt un păcătos,
De ce oare ți-ai dat viața, ca să fiu eu glorios,
De ce oare Domn al păcii, pentru mine lupți mereu,
Ce-am făcut eu pentru Tine, de tu nu mă lași la greu.

Mi-ai luat și-a mea povară, ca să-mi fie mai ușor,
Mi-ai dat aripi către ceruri, eu mereu doar ca să zbor,
De ce oare pentru mine-atât de multe faci mereu,
Când acele cuie Doamne-n mâini ți le băteam și eu.

Ce ți-am dat de-mi dai tu multe, bucurii ce sunt cerești,
De ce oare fără margini, Tu pe mine mă iubești,
Când fără nimic la Tine, am venit sfinte Hristos,
Să mă faci un fiu de Rege, m-ai făcut căci ești milos.

Mă întreb adesea astăzi, de ce oare m-ai iertat,
Răstignit tot pentru mine, ca să fii Tu ai lăsat,
Și să fii lovit de bice, și de pietre ca să fii,
Ca să am eu parte Doamne, de-ale Tale veșnicii.

Ai fost bun mereu cu mine, ca să fiu și eu doresc,
Pentru toate dăruite, dragoste să-ți dăruiesc,
De nu pot întotdeauna, iartă-mă cum m-ai iertat,
Să-mplinesc vreau a Ta voie, iartă-mă de nu o fac.

Ca să fiu aș vrea ca Tine, de nu sunt dă-mi Tu puteri,
Pune-mă pe-a Ta cărare, de apar multe cărări,
Ca să dau și eu iertare, Tu învață-mă s-o fac,
Ca să rabd aș vrea mai multe, și când trebuie să tac.

Vreau să am asemănarea-n viață eu numai a Ta,
Ca s-ajung în locu-n care, Tu aștepți ființa mea,
Unde soarele nu-apune, unde-n doi în veci vom fi,
Unde-o-ntreagă veșnicie, doar ne vom înveseli.