Oare...

Oare...

Cum de primăvara ştie,
Se îmbracă-n sărbătoare,
Si-n noi haine reânvie,
Pentru noi şi pentru glie?

Cum de firul mic de iarbă,
Ce prin crusta se căzneşte
Ca să iasă şi-apoi creşte,
Numai apa şi lumina, îl hrăneşte?

Cum de vântul cel hoinar,
O sămânţă fugăreşte,
Până cuibul şi-l găseşte,
Sub pământ sau pe-un lăstar?

Cum de ştie râul calea,
Să găsească către mare,
Printre pietre de pe stânci,
Sau prin văile adânci?

Cum de pasărea plecată,
Cuibul părăsit în toamnă,
C-uşurinţă îl găseşte,
Fără hartă-l nimereşte?

Cum de poate o albină,
Alergând din floare-n floare,
Să adune-n dulcea miere,
Munca ei folositoare, ştie oare?

Cum de mii de stele aurii,
De pe bolta cea albastră,
Stiu citi în viaţa noastră,
Taine fără a le păstra?

Intrebări o mie una,
Puse de o nepoţică,
Ce răspunsuri şi-au găsit,
Intrebări câte-a rostit!

Draga mea, cu ochi de stele
Şi privirea ta albastră,
Stii tu oare ce înseamnă
Doamne, Doamne-n viaţa noastră?

Că Domnul ne-a făcut dar,
Natura şi toată lumea,
Care sunt daruri divine,
Si ne ţin vieţile pline?

Stii tu oare că iubirea,
E izvorul vieţii noastre
Ne ajută să trăim,
Şi a dărui înseamnă

Să ai harul Domnului!
Ce tu dai îmbogăţit,
Din tot sufleţelul tău,
Dor este de Dumnezeu?

Tot vorbind aşa, un gând
Ce se vrea o întrebare
Nu-mi dă pace şi mă doare,
Plin este şi de candoare.

E o întrebare mică,
Ce-a rămas fără răspuns,
Si în prag de primăvara,
Mă întreb şi eu pios:

Spune-mi Doamne, care pui
Totul în orânduială,
Căci Tu ai răspuns uşor,
Dacă şi mugurii dor?

Când copacul primăvara,
Pănă strai nou să îşi pună
Haina albă a florilor,
Oare mugurii îl dor?

21.02.2008