Oamenii pe stadioane...

Oamenii pe stadioane
Nu se-ascund ca sa exclame.
Mai cu fite, mai cu toane,
Bat din palme!

Toti, pentru echipa lor
Canta, striga, o`ndragesc!
Bucuria fanilor,
E normal, lucru firesc…

Sunt in stare fara preget,
Sa se bata cu oricine
Pentru dorul lor din piept...
O fi bine?

Pentru o echipa care
Uneori mai joaca bine,
Orice om cu-nversunare...
O sustine!

Au cu ei steaguri, fulare
Asta e mandria lor!
Dovedesc dragoste mare
Tuturor…

La meci, nu-s intarziati…
Chiar cu-o ora inainte
Vin oamenii dedicati
Luati aminte!

Iar noi, la adunare
Mai mereu tot suparati
Ca la o inmormantare
Intristati…

Fara Biblie si harfa,
Cu-o aliura plictisita,
Semanam cu o garoafa...
Ofilita.

Cand se canta o cantare,
Uneori, doar mormaim...
Predica cand e prea mare...
Adormim.

Eu as vrea sa ii intrecem
De gandim cu ratiune,
Ne lipseste, hai sa zicem:
Pasiune!

Caci ei merg, platesc biletul,
Striga pana ragusesc
Si cand fluiera arbitrul
Ce primesc?

Au fost martori in tribuna,
La un meci ce s-a jucat...
Poate-au avut o zi buna
Au castigat…

Chiar si-asa, nu ei castiga!
Un an zi de zi la meci,
Nu-i ca un minut in ruga...
Asta-n veci.

De-am pune noi dedicare
Cum vedem la microbisti,
Pasiune-n inchinare,
N-am fi tristi…

Haideti sa fim galeria
Nu unei echipe mici!
Toata slava si mandria
Nu-s aici!

N-o gasim pe stadioane,
N-o gasim nici pe teren,
Nu-n fulare, fanioane
De-orice gen!



Amin!