Oameni și oameni

Oameni și oameni


Oameni și oameni întâlnești pe pământ,
Oameni ce-s oameni, chiar și în gând,
Alții sunt oameni, doar cu cuvântul,
Mândria, zgârcenia, își găsesc rândul.

Oameni pe față, în spate nu prea,
Își arată valoarea în fața ta,
Când nu mai poți să le fii de folos,
Când nu mai ești sclavul ce-ai fost,

Oamenii, sunt oameni când le e bine,
Oameni care nu se gândesc și la tine,
Oameni ce își văd doar interesul lor,
Te aruncă în stradă fără-un fior,

Oameni cu gânduri și cu dureri,
Oameni ce până mai ieri cu puteri,
Astăzi departe privind în tăcere
Te uită degrabă, fără mângâiere,

Oameni, de-am fi cu toții un pic,
Nu ne-am mai vinde sufletul pe nimic,
Ne-am trata între noi omenește,
Ne-am bucura și de-o poveste.

Oameni să fim, să ne iubim,
Cum ne iubește Domnul sublim,
Să respectăm oamenii din jur,
Să arătăm că putem fi mai buni.

Oameni, fiți oameni mai omenoși,
Cu bucurie, prietenoși și frumoși,
Din inimile noastre să răsară iubirea,
Mângâierea sufletelor cu omenirea.