Oaia pierduta

Oaia pierduta
de Octavian Sarb


Atatia ani am ratacit,
Departe de prezenta Ta,
Iti multumesc ca m-ai gasit!
De-acum, in turma Ta, voi sta.

Tu imi vei fi Pastor iubit,
Iar eu, un miel ascultator.
Pe urma Ta, cu pas smerit,
Eu voi calca multumitor.

Ranile din trupul Tau
Pururea-mi vor aminti
Ca, si eu, ti-am fost calau,
Prin felu-mi pacatos de-a fi.

Ti-am dispretuit Fiinta,
Cuvantul Tau L-am neglijat,
Credeam ca alta-i biruinta:
“Sa calci pe toti, neanfricat!”

Privindu-Te-naltat pe cruce,
Laolalta cu talharii,
Auzit-am un glas dulce:
“-Iarta-I Tata-s mercenarii!”

Am inteles, ca m-am vandut
Pentru o slava mincinoasa,
Din Harul Tau eu am cazut,
Ducand o viata pacatoasa!

Slavit sa fii! in veci de veci,
Iti cant caci m-ai eliberat,
Pe largi pasuni, Tu ma petreci
De valea mortii am uitat.

Iertarea ce-am primit-o-n dar,
O voi spune tuturor,
Celor ce vor un trai de Har,
In turma Ta de bun Pastor.

Oradea 15 Feb. 2011