O zi cu Domnul

E dimineaţă, este ora şase.
Mă scol şi-ngenunchez lângă fereastră.
Pletora de-ntuneric şi angoase
Se risipeşte-ncet din casa noastră.

E dimineaţă, este ora şapte.
Îmi beau cafeaua cu aromă tare.
Aud cuvinte dulci rostite-n şoapte –
Sunt îngerii veniţi la închinare.

E dimineaţă, este ora opt.
Păşesc cu pace în laborator.
Şi-aici, un duh de rugă am s-adopt
Ce-alungă orice fulger, orice nor.

E dimineaţă, este ora nouă.
Lumina cade ca un dar divin.
Găsesc, pierdut în ochi, un strop de rouă
Ca o misterioasă boabă de rubin.

E dimineaţă, este ora zece.
În piept atâtea mulţumiri tresar.
E ruga, care nu vrea să mai plece,
Ar vrea să înflorească pe altar!

E ziuă, este spre amiază.
Ora să m-apropii iar de Dumnezeu.
Gândurile mele cu Cristos cinează
Stăm în părtăşie: Duhul Sfânt şi eu.

E după-amiază, este ora unu.
Ziua mea cu Domnul e de bun augur.
Zboară de pe buze cântul, cum lăstunu
Zboară, măsurând ceru ’nalt şi pur.

E după-amiază, este ora două.
Sunt pătruns de sfinte năzuinţi şi crez.
Cu Isus în viaţă, harul Lui îmi plouă
Binecuvântări, cu alint şi miez.

E după-amiază, este ora trei.
Vreau cu El să fiu în eternitate.
De aceea lume, zilnic paşii mei
Cu ai Lui umbla-vor, în intimitate...

E trecută ziua, e înspre amurg.
Din văzduhul blând fluieră o boare.
Mii de rezonanţe înspre mine curg.
Sufletul mi-e tot ţară-n sărbătoare.

Soarele s-a dus. Noaptea dă ocol.
Bine e să ai ideal şi casă,
Sensul tău să fie neted şi domol
Cu copii cuminţi şi soţie-aleasă.

După cina serii şi cea din Cuvânt
Parcă pe furiş se strecoară somnul.
Înc-o rugăciune urc de pe pământ.
Noapte bună, lume! Bine e cu Domnul!


Nicholas Dinu
23.03.2007