O vreme scurtă de chemare a mai îngăduit Isus

O vreme scurtă de chemare


O vreme scurtă de chemare,
A mai îngăduit Isus,
Iar Domnul vrea ca fiecare,
Să stea mereu cu ochi-n sus.

În aşteptare ne vrea Domnul,
În rugăciuni mereu să fim,
Veghind să nu ne prindă somnul,
Şi mai cu râvnă să păşim.

O vreme scurtă de trezire,
E vremea care ne-a rămas,
Să nu trăim în ațipire,
Ci vegheatori... la orice pas.

O vreme scurtă de-ndurare,
Ne-a mai lăsat Domnul Isus,
E poate ultima chemare,
Ascultă-L azi pe El supus.

Căci vremea este pe sfârşite,
Noi să ne pregătim de zbor,
Să fim fecioare chibzuite,
Căci vine Mirele pe nor.

Dorim cu toți întâmpinarea,
Cu Domnul nostru scump Isus,
Curând va-ncepe sărbătoarea,
Şi ne vom bucura nespus.

Se vor sfârși aicea toate,
Și-atunci cu toți ne-om bucura,
O veșnicie împreună,
Cu Cel ce-i sfânt... în slava Sa.