O voce de sus

O voce de sus aud cum mă strigă,
Din valul de ură în sus să privesc,
Să-mbrac acea hain-a iubirii ce Domnul,
Ar vrea să o am, ca să pot să iubesc.

Aud cum mă cheamă atunci când pe culme,
Ajung să cunosc eu un gust ce-i amar,
Pe culmea cu numele a disperării,
Ce pune-ntre mine și Domnu-n hotar.

Aud vocea blândă ce vrea să-mi arate,
Cărarea iubirii, și cum să cobor,
De sus de pe culmea ce-i plină de ură,
De-o vreme încerc, dar deloc nu-i ușor.

Sunt piedici ce-s puse-nadins pe cărare,
Să n-ajung pe drum de iubire ce-i plin,
Mă-mpiedic și cad eu adesea pe cale,
Spre loc de iubire și pace-alergând.

Puterea ce-o am ea nu este putere,
Căci jos între ură și dragoste stau,
Mai am doar un pas să cunosc ce-i iubirea,
Dar lupta e grea, și sunt unde nu vreau.

Îmi tulbură gândul, acel ce domnește,
Pe culmea pe care sleit am ajuns,
Mereu el îmi spune... iubire nu este,
Ai fost și vei fi, în iubire învins.

Dar tot mai aud și un glas ce răsună,
Ca eu să cobor, să n-ascult ce-mi șoptesc,
Că nicicând nu am fost eu iubit niciodată,
De cea ce-o caut, ce vreau s-o iubesc.

Stau pe culme și-ascult cum un glas îmi tot spune,
Coboară... te-aștept, Eu sunt Cel ce sunt viu,
Dar puterea sleită și ea îmi vorbește,
Rămâi sus pe culme, căci jos e-un pustiu.

O... ce vreme se lasă, și din nou norii vin,
Sus pe culme flămând am rămas și aștept,
Acel braț ce-i divin, el putere să-mi dea,
Să cobor, să cunosc, dragostea Celui drept.

O... ce mult îmi doresc să cobor de pe culme,
Eu dragostea vie aș vrea s-o ating,
Lupta grea între mine și ură pe culme,
Aș vrea prin iubire pe ea s-o înving.

O... ce mult mi-aș dori ca spre ea eu în vale,
Un drum fără piedici să am când pășesc,
Să ajung la iubirea ce-ntruna m-așteaptă,
Departe de ură, să iert... să iubesc.

Isuse la Tine-i iubirea Stăpâne,
Acea de căldură ce-i plină mereu,
Puterea iertării, ce-alung-orce ură,
E-n dragostea care-o vrea sufletul meu.

De aici de pe culmea răbdării strig Tată,
Ajută-mă Doamne să pot să cobor,
Să cunosc vreau iubirea, ce-mi va da mie viață,
Departe de locul în care azi mor.

Aici este frig, nu e soare, lumină,
E culmea în care nu ești niciodat',
Aș vrea să ajung unde vremea e plina,
De fiorii iubirii, preasfânt Împărat.

Tu ajută-mi azi pasul spre ea ce coboară,
Să fie grăbit, de putere el plin,
Să nu fie oprit de nimic pe carare,
Rămâi Tu cu el, Tată sfinte divin.