O VINO DE CER SĂ AI PARTE

Suntem făcuţi din lut, într-o grădină.
De Cel care e veşnic Dumnezeu.
Şi ne vom duce iară-şi în ţărână
Căci am ales noi drumul cel mai rău.

În firea omului se-naşte-ntruna
Păcate mari şi patimi şi ispite.
Acolo cresc şi se-mulţesc, din una
Atrage omul grabnic înspre moarte.

Acel din cer mai puse-o dată-n noi
Un duh care ne duce la lumină
Trupul şi duhul împletite-n doi
Formează Omul cel creat din tină.

În trup s-a zămislit ce e de moarte
Sămânţa încolţită-şi ea avânt.
În Duh străbatem lumile înalte
Cu Acel, ce am făcut, noi legământ.

În duh se-ascund, lumi creatoare,
Locuri cereşti de om nevăzute
În firea de om sunt lucruri ce moare.
Pe pământ vor rămâne perdute.

Pentru viaţa aceasta cât e trasată
O-dată vom da socoteala
De noi am trăit-o fără de luptă
Cu firea ce-aduce momeala.

Primit-am din cer ca preţ nemurirea
De Tatăl trimis pe pământ
Prin EL noi avem de-atunci ispăşirea.
La tot ce-am ieşit din cuvânt.

-El ţine în mâini o cheie măreaţă
E cheia spre viaţă sau moarte.
O vino la El mai este- o speranţă
-O vino, de cer să ai parte.

05-15-2002gl