O, vino!

Puteai privi în ochii Lui un soare
O lume de comori adânci, curate
În clipa când cu mâinile întinse
El, ispasea mulțimea de păcate

Pe toate le purta cu greu, cu lacrimi
Dar cu nădejde, cu sclipiri de raze
Spera în rodul ce în vremi răsare
De ziua când recolta-I va fi mare.

Așa și noi, răbdăm, dar cu nădejde
Răsplata, se întrevede peste veacuri
În ziua când Mireasa va fi luată
În veșnicia sfântă strămutată.

Răbdăm aici, dar nu fără speranță
Răbdăm căci vrem, nu suntem osândiți
Noi, suntem fii Celui ce salvează
Noi suntem turma celor mântuiți!

Noi vom purta odată o cunună
De fii învingători, de fii cerești
Ce poate să ne-oprească alergarea
Când Dumnezeu ne vrea cu El, pe veci?

Nimic, nimic, acesta-i adevărul
Suntem deciși și vom păși înainte
Prin viscol, prin furtună, prin necazuri
Suntem și-om fi numai ai Tăi, Părinte!

Tu, ne veghezi de sus, de acolo din slavă
Dar în același timp, ne înconjuri
De suntem triști, ne netezești cărarea
De suntem slabi, pe umeri, Tu, ne sui.

N-avem merit că suntem în picioare
De stăm de veghe, e că Tu ne ții
Dar ochii nu ni-i depărtăm de zare
Căci Te-așteptăm în orice zi, să vii!

O, vino, vino, strigă azi Mireasa
Da, vino Doamne că ne este dor
De Tine și de-a Ta împărăție
Să fim pe veci uniți Preasfinte Domn!