O vară în iarnă

O vară în iarnă
Alexandrina Tulics--album Fărâme de Lumină

Sub mantia albă a iernii,
Sunt şoapte cu dorul de vară,
Visează teiul din curte
Şi-n flori, miresmi i se strecoară
Se-ascund în doiniri şi salcâmii,
Cu dorul de zumzetul lin
Al rugilor celor ce lucră afara,
Şi-al vrednicelor albini.
Se simte o boare amară,
Puterea din verde pelin.
Se cheamă în şoaptă castanii,
Se scutură-n gând suspinând.
Prin verdele frunzelor, hlubanii
Se-alintă, altor păsări răspund... . E o splendoare în toată livada,
Şi piersicii-n roadă zâmbesc
Cu zeama la gură, copiii,
Se satură şi mulţumesc.
Şi prunii-s în freamăt de dorul de soare,
De păsări, lucernă şi crini
De muzica ce-i înfioară,
Când doina, se plânge-n suspin.
O altă cântare se-aude,
Din cortul de lângă fântână,
O mamă îşi leagănă pruncul
Şi-n cântece, rugi, îl alină.
Domneşte puterea de poamă
Şi soarele în strălucit,
Aruncă cu milă lumină,
S-arate că-i fericit.
O vară în plină ninsoare...
Ca ziua în norul furtunii
Ne-nvaţă căci nu gerul e veşnic
Ci raza Luminii.