O valență, nu bogăție

O valență a bogăției


Fierul și arama-s de mică valoare
Dar valoare mare au:: -Aurul, argintul și pietrele rare.
Fierul se-ndoaie și arama e moale,
Da-i dur diamantul și cu valoare mare.
Mamona, cu ele suflete cumpără.
Domnul, le vede și tare Se supără.
Pe om, bogăția îl pierde
Dar inima-i bucură.
El, sufletu-și pierde, prin ceva trecător
Și, pentru-a sa bogăție, e-n stare
De-omor.
Izolat amar, și la bunuri supus,
Trăieste - n zadar.
Inuman de avar, ce nu crede-n Isus,
Nu neagă c-ar fi, dar fiind prea bogat,
N-ar vrea din ea, să dea celuilalt.
Fiindcă, Domnului, sfaturi ce viață
Înseamnă,
Preferă s-o lase, pentru-o clipă de faimă.
Începutul e greu dar survin relele
Când ar vrea să-și revină „în taină”,
Da-l leagă belelele.
Nu mai dă înapoi și toate le-amână
În suflet îi crește, un duh de minciună.
Astfel, Adevărul și Dreptatea, suprimă,
Când cu-o ură cumplită,
Satan, îl poartă de mână.
Când vrea să se-ntoarcă,
Nu-i om, ci ruină.
Diavolu-l cheamă, cum cheamă un supus.
Disperat se intreabă, până unde-a ajuns,
Că mereu stă să cadă, fiind de jale,
Pătruns.
Și bea, ca să uite dar bea ca un rus,
Măcinat de teamă, când streangul
Și-a uns.
Doar rugăciunea de mamă
Și rugăciunea de tată,
Spre Domnu-ndreptată,
Noua Cale-a scăpării
Cu drag i-o arată.
Mărturisirea-l scoate din groapă,
Ea înmoaie chiar și inimi de piatră.
Iar OMULpe care el l-a respins,
Îl ridică din groapă, de milă
Cuprins.
Sânt unii ce au o soartă mai rea,
căci, DUMNEZEU, se îndură, de cine
vrea.
P. S. Grija are cea mai mare valoare
Când Sufletul e pus la-ncercare.

Moldovan Pavel
Alba Iulia
14. aug. 2019.