O, tu Ana, crede numai!

Era stearpă. . însă, totuşi, cu credința-n Dumnezeu
Căruia-i spunea cu lacrimi de necazul său cel greu...
N-ar fi fost de-aşa durere inima ei sfâşiată
De n-ar fi fost de Penina în batjocură luată!
Da, Penina cea trufaşă, ea mereu o înțepa
Căci n-avea copii ca dânsa... Ana suferea, plângea! ...
*
Cu un licăr de speranță, Ana se sui la
Templu
Şi în inima-i mâhnită ea vorbea-n taină cu Domnul!
Îi spunea a sa-ntristare şi-i cerea un copilaş
Promițând să i-L închine încă de la primii paşi!
-Oare cât vei mai fi beată? Du-te dar de te trezeşte!
(I se adresă preotul, căci credea că-n gol şopteşte)
-Nu sunt beată, sunt mâhnită şi-i spuneam lui Dumnezeu!
-Du-te-n pace! (Zise Eli, şi să te asculte El!)
***
Mii de ani de-atunci trecură... câte Ane plâng şi azi,
Câte inimi sfâşiate, câte lacrimi pe obraji! ...
Căci n-ajunge întristarea visului neîmplinit
Că se-adaugă şi Penina înțepând, batjocorind!
Ba încă îşi mai găseşte camarade, tot ca sine,
Căci nu-i singură Penina, câte alte sunt Penine...
*
Iar acum, priveşti la tine şi te vezi neputincioasă
Eşti mâhnită... iar Penina de aşa mult timp te-apasă! ...
Tu te prăbuşeşti în rugă, cu un licăr de speranță,
Îți înalți gândul spre ceruri, către Cel ce dă viață!
Şi îți verşi amărăciunea şi durerea-n fața Lui! . .
Cine ştie ce-i în tine? Tu nu spune nimănui!
Spune numai Celui care ce-a promis, va împlini:
Că pe-ai Săi aici în lume, nicicum nu-i va părăsi!
O, tu, Ana crede numai, că nimic nu e prea greu
Pentru Cel care dă viața şi suflarea, Dumnezeu!
Un cuvânt ajunge numai şi în tine ia ființă
O minune fără seamăn: fii dar tare în credință!
Cum pari tu în rugăciune, cum te rogi nu mai contează
Important că-L simți pe Domnul şi cum El te cercetează!
Domnul ştie foarte bine când s-aducă izbăvirea,
Şi în inima mâhnită să-ți aducă fericirea!
Poate Domnul să lucreze cum lucra odinioară?
Poate Domnul să-ți trimită de la Sine o comoară?
Poate Domnul să te 'nalțe dacă te încrezi în El?
Crezi că poți primi, ca Ana, un cadou ca Samuel?
Dumnezeu este acelaşi, El rămâne neschimbat,
Doar să ceri prin rugăciune şi primi-vei sigurat!
Vei cânta cântarea Anei, cu atât de multe Ane
Ce s-au încrezut în Domnul, în Acel ce totul poate!
O, tu Ana, crede numai, nu te teme de Penine
Căci vedea-vor chiar şi ele că doar Cel Preanalt te ține!
Nu te teme niciodată, îndrăzneşte dar să crezi
Şi minunea aşteptată de la Domnul ai s-o vezi!
Darul scump pe care ție ți-l va da ca să i-L închini
Pentru-a Sa împărăție, pentru Ţara de lumini!