O, tainica lumina-a vietii

De-aceea e durere-n lume
Si lacrimile curg suvoi,
Nu mai e nimeni sa ne-ndrume
Si-s "munti de intuneric" peste noi

Fiindca faradelegea noastra
A facut zid de despartire
Intre dumnezeiasca mila
Si biata noastra omenire.
"Nu, mana Domnului nu-i prea scurta"
S-ajunga-n lumea noastra mica
"si nici urechea lui prea tare"
S-auda strigatul de frica,

De groaza si de disperare
Cand bajbaim ca niste orbi
De-a lungul zidului de ura
Sub jalnic croncanit de corbi.

Ne poticnim, ca-n bezna noptii
Si mormaim ca niste ursi
Caci vinovati suntem cu totii
Si ne-am lasat de ura dusi.

Si totusi-anunta proorocul
Ca bezna nu va dainui
De-a pururi peste tot pamantul
Plin de necaz, ci s-o sfarsi!

Si "s-a sfarsit!" rosti Mesia
Cel rastignit pe cruce, la calvar
Si-a rasarit lumina, bucuria,
Venita de la jertfa Sa, prin har.

Deci sa traim ca fii ai zilei,
Caci cei care raman in El
Sunt fii ai dragostei, ai milei,
Privirea-si indreapta spre cer.

O, tainica lumina-a vietii
Fa sa ma scald in raza ta!
Alunga tu tristetea cetii
Si norii grei, din viata mea!