O, suflete...

O, suflete ce-n rău apuci,
de-ai şti tu-n ce adânc te duci.

De-ai şti-n ce-adânc cădea-vei greu
când umbli fără Dumnezeu.

În tina greului păcat
în moarte tu te-ai scufundat.

Nu vezi tu oare cum de sus
te cheamă harul lui Isus?

Întoarce azi la El-napoi
şi las-al relelor nevoi!

El pentru tine S-a jertfit,
cu ce iubire te-a iubit!

— Poţi tu urechea să-ţi înfunzi
la glasul Lui să nu răspunzi?

Poţi tu să-ţi ´coperi ochii tăi
şi să mai mergi pe rele căi?

Poţi tu când azi aşa duios
te cheamă harul lui Hristos,

şi-n al iubirii dulce prag
te-aşteaptă El cu-atâta drag?

Poţi oare tu să nu te-apleci?
— Ah, cum vei plânge-n veci de veci!