O purtare bună

O purtare bună

În familie e locul unde poți trăi frumos
Și-ntr-o sfântă armonie lâng-ai tăi să fii voios.
Este locul de refugiu când să lupți îți este greu
Acolo e-al tău acasă pregătit de Dumnezeu.
Acolo te simți ferice și mai mult te-mbărbătezi
Ca să-ți porți a ta povară și cu râvnă să lucrezi
Ca să fii solie sfântă dăruită cu mult har
Cu mireasmă prea aleasă ce se mistuie pe-altar.
Lâng-ai tăi ai fericirea de a fi mereu în zbor
După dragoste și pace, după ce nu-i pieritor
Iar inima ta-i senină și nu se teme nicicând
Chiar când vine încercarea și ai ochii lăcrimând.
Lângă ei ai împlinire și ți-e plin sufletul tău
De adânca mulțumire că atunci când treci prin rău
Vei găsi din nou putere, vei găsi din nou alin
Pentru inima-ți zdrobită, s-o ridici spre-un cer senin.
Ai nevoie de-un acasă ca să poți fi împlinit
Să înveți întotdeauna să iubești, să fii iubit.
Acolo în prag te-așteaptă toți acei ce te iubesc
Ce te văd ca o comoară, ca un dar dumnezeiesc
Fie-ți dragă-a lor vedere, fie-ți drag sufletul lor
Și să nu uiți niciodată să iubești cu-un mare dor.
Sunt părinții ce te-așteaptă, soțul sau soția ta
Și copii ce-ți ies 'nainte ca să-i poți îmbrățișa
Căci ei știu ca niciodată și niciunde nu-i mai bun
Ca atunci când sunt acasă și cu dragoste se-adun'.
Să-ți dorești întotdeauna să ai suflet iubitor
Și în tine să rodească al dragostei sfânt fior,
Ca acei ce-ți sunt alături să afle-n ființa ta
Un sprijin și-o-mbărbătare mai departe de-a lupta.
Astfel, fii un bun exemplu și în toate de folos
Ca cei dragi să te urmeze pe drumul cel luminos
Și voioși și cu iubire să vă sprijiniți deplin
În orice împrejurare, de e nor sau cer senin,
Căci totul aici va trece și lacrimi și întristări
Și cu dragoste-mpreună veți pleca spre alte zări
Să vă bucurați în slavă împreună cu Hristos
Că-n familie acasă ați avut un trai frumos.