o porumbito

O,porumbiţa mea cea sfîntă,
Mă tot întreb necontenit,
Cînd Doamne sfînte va fi ceasu,
Cînd voi pleca de pe pămînt?

Căci lupta-mi este mare,
Şi-mi scad puterele să-nving.
Şi nam putere-n aripiore,
Ca să zbor,să mă ridic.

Şi-mi plînge porumbiţa sfîntă,
Şi caută tot adăpost,
Şi ochii şi-a-ndreptat spre ceruri,
Să vadă cînd va veni Hristos.

Numai e mult,o scumpă porumbiţă,
Căci lupta-aceasta în curînd se va sfîrşi.
Căci Domnul tău,e lîngă tine
Şi de cel rău El te va izbăvi.

Priveşte-n sus spre ceruri,porumbiţo,
Şi-ndeplineşte ce ţiam poruncit.
Căci Domnul tău e gata ca să vină,
Să te ridice de pe Pămînt.

Şi cînd Tu vei sosi în ceruri,porumbiţo
Tu vei vedea eu ce ti-am pregătit,
Pentru ca-i dus lupta cea sfîntă,
Şi pentru ce ai plîns atîta pe pămînt.

Vor suna trîmbeţe răsunătoare,
Şi cîntece de slava se vor cînta.
Pentru acea cea eşit biruitoare,
Şi aceast-i porumbiţa Mea.

Ţi se va da o haina de mireasă,
Şi îmbrăcată tu vei fi cu ea,
Căci eşti al Mirelui aleasă,
Şi în veci de veci vei fi cu El.
Amin.