O, porumbiță scumpă!..

Era o noapte neagră cu ceru-ntunecat. .
Pământu-ntreg în beznă era înfăşurat;
Şi iată că deodată pe bolta plumburie
Se-aprinse o lumină de sus, din veşnicie!
Vedeam clar o persoană puternic strălucind
Şi am ştiut că-i Domnul, că ochii mei nu mint!
Vedeam slava-i divină, vedeam cum străluceşte,
Ştiam atât de bine că-n duh El îmi vorbeşte!
Cu mare-amărăciune îmi spuse, cu mâhnire:
-O, uite câți sunt gata acuma de Răpire! ...
Numai ce terminase Domnul Isus Hristos
Că reuşii prin beznă să văd pământul jos
Cum ca de la cutremur în două se crăpă
Iar lumea-ntr-o prăpastie adâncă se surpă!
Rămase doar o parte îngustă de pământ
Cu sfinți în haine albe pe Domnul aşteptând;
Aşa puțini la număr erau cei pregătiți
Să plece către ceruri, să fie sus răpiți! ...
Grăbeau să se ascundă printre înguste stânci
Să nu cadă ca alții-n prăpăstiile adânci! . .
***
***
***
-O, porumbiță scumpă, eşti gata pentru cer,
De țara-n care lacrimi şi suferințe pier?
Ştiu că fiind în lume, eşti încă 'spăimântată,
Gândeşti: "Doamne, pieri-voi cu toți cei răi deodată?"...
O, porumbiță scumpă, nicicum nu vei pieri
Ci tu prin Duhul Slavei putere vei primi!
Căci n-ai fost rânduită la moarte şi mânie
Ci locul tău e-n ceruri, acasă-n veşnicie!
O, porumbiță scumpă, ce printre stânci te-ascunzi
Din frică de prăpăstii adânci şi lupi flămânzi;
O, ai credință-n Mine, să nu te temi, iubito
Căci tu-mi vei fi Mireasă în ceruri, Sunamito!
Să-ți fie haina albă, să ai ulei în vas
Şi de plecare gata să fii în orice ceas!
Ce va rămâne-n urmă contează pentru tine?
O, nu, căci tu în slavă vei fi pe veci cu Mine!
Deci fii gata de nuntă, o, tu, Mireasa Mea
Că e aproape clipa când sus te voi lua!