O poporule

O poporul Meu


O poporul Meu iubit
Pentru tine m-am jertfit
Ca să fi în veci fericit
Fericit şi mântuit.

De păcate te-am spălat
Cu Duh Sfânt te-am botezat,
Casă-n cer Ţi-am pregătit
O poporul Meu iubit.

Tot mereu Te-am învăţat
Dar tu nu mai ascultat
Inima ţi-ai depărtat
După lume te-ai luat.

Cu mândrie te-ai îmbrăcat
Şi de Mine ai uitat
De smerenie te-ai lăsat
Că nu ţi-a mai fost pe plac.

Pe pământ când am venit
M-am născut în iesle smerit.
Lângă oi şi lângă boi.
Să fiu pildă pentru voi.

Deci smeriţi-vă şi voi
Vă întoarce-ţi înapoi
La cele ce-aţi învăţat
Când pe Mine m-aţi aflat.

Depărtaţi mândria şi firea
Căci se aproprie venirea
Domnului Isus,
Să ducă Mireasa sus.

Dacă nu te vei smeri
Şi nu te vei pocăi
În cer nu te voi primi
Cu Mine nicicum nu vei fi.

Eu te voi judeca
Şi jos vei rămânea
Vei plânge cu amar
Dar va fi totu-n zadar.

Întoarce-te poporule iar
Astăzi cât mai este har
Cât nu este prea târziu
Şi mai eşti pe pământ viu.

De pe pământ de vei pleca
Nu te vei putea-ndrepta.
Aşa cum eşti te va lua
Moartea-n locuinţa sa.

Şi vei pierde mântuirea
Vei pierde pe veci fericirea.
Vei fi pe veci căit
Fiindcă nu te-ai pocăit.