O Nouă Ţară

Miros de crini se-adună spre-n serare
Când soarele încet ş-ascunde raza,
Afară-i noapte, în noi zi cu soare,
Căci înspre noi Cristos întoarse faţa.

Priveşte El c-o dragoste ferbinte,
La omul, ce prin moarte la salvat.
Şi mai doreşte multe fiinţe sfinte
Să urce pe al treptelor palat.

Căci Domnul vrea să-mpartă veşnicia
Cu un popor ce luptă ne-ncetat,
Şi nu se dă bătut, nici când urgia
Apare-n cale pe neaşteptat.
***
Acum, în rugaciune mea de seară,
Te rog să Te înduri de-ai Tăi aleşi
De-aceea ce-au urcat pe prima scară
Dar le-au ieşit în cale un vârtej.

De-aceea ce s-au hotărât oată!
Căci eii Te vor urma pân’ la sfârşit,
Mergând pe cale-au întâlnit o luptă
Şi-n frământarea lor s-au rătăcit.

De-aceea care încă nu Te ştie
Căci nu Ţi-au înţeles de loc puterea,
Ajută-le pe drum spre veşnicie,
Descopere-le Doamne calea Ta.

Noi vrem să fim cu Tine-n nemurirre
Cu toţi cei dragi, şi care ne-n conjoară
În Ţara Ta e loc, nu pentr-o mie!
Ci pentru toţi ce vor o nouă ţară.

4/21/2008gl