O iartă-mă Isuse

O iartă-mă Isuse, că eu adeseori,
Privesc adânc pământul, ce-i fără de valori,
Și uit că doar la Tine, minuni pot să găsesc,
Tu iartă-mă căci Doamne, eu mult Ție-ți greșesc.

Tu iartă-mi necredința, în care mă scufund,
Să-mi ierți neascultarea, când strigi dar mă ascund,
Eu știu că doar la Tine, este salvarea mea,
Dar clătinat sun Doamne, de vânt... de vreme grea.

Pe margini mi-este pasul, și nu mă obosesc,
Când Tu îmi ceri eu Ție, în viață să-ți slujesc,
Dar astăzi strig la Tine, iertarea Ta aș vrea,
De sus să se coboare, și să rămân în ea.

Tu iartă-mi gândul care, e-atât de răzvrătit,
Și gura ce rostește, ce nu-i binevenit,
Ascult-a mea căință, și da-mi iertarea Ta,
Să merg eu înainte, nu pot fără de ea.

Mi-e stare-apăsătoare, s-o ei doar Tu-ai putea,
Puterea e la Tine, dar vina e a mea,
Vreau ca să simt fiorul iertării Dumnezeu,
Ce-alungă orice șoaptă, ce-mi face drumul greu.

Vreau ca să-mi dai avântul, spre ceruri eu să zbor,
Să urc spre nemurire, nu vreau să mai cobor,
Tu iartă-mă Isuse, căci vreau să fiu iertat,
Doar prin a Ta iertare, pot fi eliberat.
Amin