O HOTĂRÂRE PENTRU VEŞNICIE

Răsară peste timp iubire

În porţi de inimi de cleştar,

Tot ce avem în nemurire

Trimitem într-un loc de jar.

Ascultă omule la ceruri,

Pe bolta ulmilor de nea…

Se lasă-n jos lumina-n muguri

Venind iertarea să îţi dea.

Pe părţile de trup cuprinsă

Stă necredinţa-n strai de gală,

Îţi ţine inima închisă

Şi-n mintea ta pune rafală.

Sunet de jale scoţi din suflet

Cântări ale ochilor rouă,

Buzele-ţi dau ascunsul urlet

Iar pe-al tău cer  tună şi plouă.

Sortiţi nebănuitei grindini,

Avem acum ce am ales…

La vremea când sătuli şi plini

Nu ne-am gândit şi la cules.

Avem în două mici hotare

O veşnicie de comori…!

Dar ai să ştii tu care-i oare,

Hotaru-n care n-ai să mori?

Lasă-ţi chemarea să te-atingă

Cu a ei taină împlinită,

Nicicând viaţa n-o să se stingă

Iar veşnicia ţi-e sortită.