O FEREASTRĂ CĂTRE CER

De aş vedea-o fereastă către ceruri
Aş sta cu ochii pironiţi în sus!
Şi m-aş lăsa purtat acol de gânduri,
În ţara unde-I Domn al meu Isus.

Să-I văd eu frumuseţea Lui divină
Să fiu purtat ca pasărea în zbor
Să vizitez cu El sfânta grădină
Şi locul pregătit pentr-un popor.

Pentru aceii, ce au răspuns chemări
Şi s-au întors la Domnul Dumnezeu,
Aceea ce-au trecut pragu-ncercări
Biruitori, urcînd spre-un apogeu.

Pentru aceea ce-au privit durerea,
O punte înspre lumea viitoare,
Şi n-au cârtit când crucea era grea,
Ieşind biruitori, prin încercare!

Pentru aceii, care în suferinţă,
Au rămas tari, aşteptând Salvatorul,
Care le-a dat în toate biruinţă!"
În încercare l-au găsit pe Domnul.

Pentru aceea ce-au primit batjocori
Şi-au stat de veghe până la sfârşit
Iar mai presus, de a lumi comori,
Au câştigat un loc, cu Cel iubit.

De aş găsi o poartă către ceruri
Aş alerga grăbit să pot intra
Să mă-ntâlnesc acolo în splendori
Cu-Acel’ ce mă va duce-n slava Sa.

Amin