O fărâmă

Mai am de scris cuvinte-n poezie
câte nu știu și n-am în gând
Mai am de așternut pe-a mea hârtie
o serie de gânduri fără punct... . .

Am multe virguli, semne de-ntrebare
În minte-s stăvuite teancuri de idei
șterse ca un praf pe foi îngălbenite
mi-s visele nescrise de condei... . .

Mai am de mirosit miresme,
de bucurii și întristări pe rând
Mai am de adunat istorii
trezindu-mă râzând sau adormind plângând

Nu-i treaba mea când se va pune punct
mai am de sprijinit, de mers pe cale
Lucrând dar pentru El cu-avânt
Lăsându-mă purtat pe al Său braț pe care
mă odihnesc de-i soare ori e vânt

El m-a îndemnat așa frumos în a sa Scriptură
să am iubire in a mea faptură
Azi, cat e har sa lucru cu folos
și să ma bucur in Hristos
să caut pacea și-astfel o fărâmă
Din El, prin mine, să se vadă aicea jos!