O Doamne ce comoară

Ooo... Doamne sfinte, ce comoară,
Tu mi-ai adus pe-acest pământ,
Ca să zâmbesc în întristare,
Acesta este-un lucru sfânt.

Comoara Ta este Isuse,
Când pace-n încercări eu am,
Cuptorul când ardea mai tare,
Cu pacea Ta în el stăteam.

Comoară-mi este fericirea,
Când astăzi plâng toți pe pământ,
Comoară este și puterea,
Ce ai lăsat-o în cuvânt.

Comoara Ta e bunătatea,
Când toți din jur mă prigonesc,
Dar cea mai mare... e iubirea,
Când mă urăsc... eu îi iubesc.

E cea pe care am găsit-o,
Atunci când nu m-am așteptat,
Când diavolul cu-a lui oștire,
În ură el m-a îmbrăcat.

Dar am găsit, acea comoară
Cea care Tu mi-ai dăruit,
Să pot ca să iubesc în viață,
Și să mă simt că sunt iubit.

Acele ce-s mai valoroase,
În viață le-am aflat Isus,
Când eu eram zdrobit de lume,
Atunci din cer mi le-ai adus.

Îmi sunt cele mai prețuite,
Nu vreau ca să le pierd nicicând,
Pe ele eu le am în viață,
Și doar pe Tine pe pământ.

Ooo... Doamne ce comori frumoase,
Tu pentru mine ai ales,
M-au înviat în ceasul morții,
Și vieții ele-au dat un sens.

Îți mulțumesc mereu Isuse,
Pentru comorile de sus,
Pentru-acest har ce mie Doamne,
În vremuri grele mi-ai adus.