O cruce pe cale-ai de dus

În viață creștine, o cruce pe cale-ai de dus,
Dar și Domnul cândva în chinuri pe Golgot-a dus,
A ta nu e grea cum a fost crucea dusă de El,
De Mielul jertfit de-Mpăratul sfânt Emanuel.

//Creștine pe cale vre-o dată să nu te apleci,
Ca să nu te duc-aplecarea, pe multe poteci,
Creștine pe drumul, spre ceruri ce astăzi îl ai,
În orice-ncercare-n picioare mereu tu să stai. //

În viață creștine, sunt zile cu nori ce îți spun,
Că ai fost doar singur, că ești tu pe cale și-acum,
Dar tu înspre ceruri îndată azi de vei privi,
Pe Cel ce străpunge și norii tu il vei zări.

//Creștine pe cale vre-o dată să nu te apleci,
Ca să nu te duc-aplecarea, pe multe poteci,
Creștine pe drumul, spre ceruri ce astăzi îl ai,
În orice-ncercare-n picioare mereu tu să stai. //

În viață creștine nădejdea în Domnul să-ti pui,
Să nu te încrezi în puterea ce-i a omului,
În grea suferință să nu murmuri tu niciodat,
Rămâi tu întruna acel care-i neclătinat.

//Creștine pe cale vre-o dată să nu te apleci,
Ca să nu te duc-aplecarea, pe multe poteci,
Creștine pe drumul, spre ceruri ce astăzi îl ai,
În orice-ncercare-n picioare mereu tu să stai. //