O ce măreț

O, ce măreț e harul care,
Mă leagă astăzi doar de Tine,
Iubirea veșnică mi-e haina,
Cea dăruită din iubire.

În zborul slobod mi-este calea,
Zdrobit-ai lanțurile grele,
Mi-ai șters suspinele în vale,
Cu sânge lacrimile mele.

O, ce măreață ți-e lucrarea,
Ce-nvie morții din morminte,
Le dai din Tine-a Ta lumină,
Să vadă lucrurile sfinte.

Și eu văzut-am strălucirea,
Pe Golgota ce răsărea,
Atunci vedeam și-a Ta iubire,
Adusă doar prin jertfa Ta.

O, ce măreață este clipa,
Prezența Ta când o simțim,
Cu Tine calea e ușoară,
Tu nu ne lași să obosim.

Iubirea Ta mă înconjoară,
Puterea Ta îmi este dar,
Mă cercetezi cu bunătate,
Să simt mereu divinu-ți har.

O, ce măreț ești Tu în toate,
Te văd în flori ce-s pe câmpii,
Te văd în firul cel de iarbă,
Te văd în drum spre veșnicii.

Ca Tine nimenea vre-o dată,
N-a fost, nu este, nu va fi,
Lucrarea Ta e cea măreață,
Căci numai Tu poți mântui.
Amin